Prohibition of appeal against an interlocutory appeal decision (recurs la recurs) in criminal proceedings

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 549/R pronunțată în Dosarul nr. 6237/320/2008 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca tardiv recursul declarat de petentul K.S., împotriva încheierii penale din 20 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 6237/320/2008 al Tribunalului Mureș, cu obligarea petentului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a consemnat că, prin încheierea penală din 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate referitoare la prev. art. 52 alin. (1), (2) C. proc. pen., invocată de recurentul petent K.S., în temeiul art. 29, alin. (1), (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru a dispune în acest sens Tribunalul Mureș a reținut că la termenul de judecată din 20 noiembrie 2009, odată cu cererea de recuzare a judecătorului I.L., depusă în scris, și cu cererea de recuzare a judecătorului S.B., formulată oral de către re curentul K.S., acesta a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prev. art. 52 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și a solicitat, în conformitate cu prev. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 re publicată, suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate.

În motivare, autorul excepției apreciază că textul legal menționat C. proc. pen. încalcă următoarele prevederi constituționale:

- art. 1 alin. (3) și art. 124 alin. (3) din Constituția României, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994.

Recurentul a apreciat că soluționarea unei cereri de recuzare de un alt complet în care nu poate intra doar judecătorul recuzat este o prevedere legală superficială chiar iresponsabilă, deoarece între colegii de muncă se pot forma prietenii notorii, chiar și sentimente mai profunde, de natură intimă. Arată, în continuare, situația în care se află, respectiv numeroasele dosare pe care le are pe rolul instanțelor mureșene și face referire la calitatea părților cu care se judecă.

Instanța a considerat că excepția de neconstituționalitate nu întrunește cerințele de admisibilitate: excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, respectiv a Tribunalului Mureș, pe parcursul judecării căilor ordinare de atac îndreptate împotriva sentinței penale nr. 531 din 22 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. 6237/320/2009; - excepția are ca obiect textul art. 52 alin. (1) și (2), prin obiectul cauzei, în sensul arătat mai sus, s-a înțeles fondul pricinii supus judecății și nicidecum o chestiune incidentală, intervenită pe parcursul procesului penal, cum este aceea a recuzării și a modalității ei de soluționare.

Așa fiind, în temeiul art. 29 alin. (1), (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 52 alin. (1) și (2).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.

Recursul a fost considerat ca fiind tardiv.

În speță, excepția de neconstituționalitate invocată de petent a fost dezbătută la data de 20 noiembrie 2009, acesta fiind prezent în instanță, declarând recurs doar la data de 23 noiembrie 2009, deci în afara termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., întrucât acest text de lege are în vedere doar termenele procedurale care se calculează pe zile, luni ori ani, nu și termenele calculate pe ore.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins recursul petentului ca tardiv declarat.

Cu toate că ultima cale ordinară de atac a fost exercitată în cauză, K.S. a înțeles a promova un nou „recurs împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 al Curții de Apel Târgu Mureș”.

Evident că, cadrul procesual nu permite o astfel de inițiativă, recurs la recurs, fapt pentru care calea de atac de față urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul K.S. împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.