Prosecutorial communication vs. resolution: inadmissibility of complaint against non-final measures under Art. 278/1 C. proc. pen.

Asupra plângerii de față;

în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 aprilie 2009, petiționarul G.I.C., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a formulat plângere împotriva lucrării nr. 357/C2/11788/2008 din 31 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că nu i-au fost respectate mai multe drepturi prevăzute de Codul de procedură penală. A susținut că nu a fost audiat conform dispozițiilor legale, că au fost comise abuzuri de mai mulți magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție, si că o doamnă judecător face trafic de influență către mai mulți judecători care au în competență soluționarea plângerilor sale.

Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul G.I.C. este inadmisibilă, întrucât plângerea formulată de acesta nu vizează o rezoluție dată în condițiile prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen.

Prin adresa nr. 11788/2008 din 12 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, aflată la fila 6 din dosar, se menționează că prin adresa comunicată la data de 31 decembrie 2008, petiționarului i-a fost explicată competența de cercetare a DNA și i s-a solicitat să formuleze plângere sau denunț conform dispozițiilor procedurale în ipoteza în care are cunoștință de săvârșirea unor infracțiuni de corupție.

Astfel, în cauză nu se atacă o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror și, în consecință, nu s-a declanșat procedura specială reglementată în condițiile art. 275-278/1 C. proc. pen. Nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen. sau ale art. 278/1 alin. (13) din același cod consecință, în raport de lipsa unor elemente ce ar putea caracteriza juridic plângerea, fie ca mod de sesizare a organului de urmărire penală sau ca plângere împotriva soluției dispusă de procuror.

Conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, a celorlalte soluții de clasare sau netrimitere în judecată, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată. Astfel, în prezenta cauză, nu există o soluție de neîncepere a urmăririi penale, care să poată constitui obiectul analizei instanței de judecată sub aspectul legalității și temeiniciei .

De asemenea, prin decizia 57 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Astfel, dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. instituie limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecata în raport cu cercetările efectuate în cazul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, fiind evident că în cazul celorlalte măsuri sau acte ale procurorului, sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea judecătorului nu poate avea loc. S-a stabilit ca în măsura în care nu sunt vizate prevederile art. 278/1 C. proc. pen., orice alte măsuri sau acte ale procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii, ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.

În consecință, în raport de actele dosarului și față de prevederile legale plângerea este inadmisibilă, atâta timp cât nu are o reglementare legală, urmând a fi respinsă, ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul G.I.C. împotriva lucrării nr. 357/C2/11788/2008 din 31 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petiționarul să plătească suma de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.