Recovery of municipal subsidy for thermal energy: distinction between tariff-setting authority and financial liability for public compensation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the municipality (plaintiff-appellant), leaving the appellate decision in force which rejected the municipality's claim for restitution and ruled in favor of the thermal energy company (defendant-appealant). The dispute centered on whether a municipal authority could recover a thermal energy subsidy paid to a utility company, alleging that a prior protocol and specific governmental opinions transferred the financial burden of the subsidy to the county council and that the payment was made in violation of normative orders. The court held that the legal basis for challenging the decision did not encompass the factual arguments regarding the protocol or inter-ministerial opinions, and decisively ruled that the normative provisions cited, including O.G. nr. 73/2002 and O.U.G. nr. 115/2001, did not transfer the obligation to bear the subsidy from the paying authority to another entity nor prohibit the payment, thereby affirming that the subsidy was due to the service provider for the energy supplied.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Recovery of municipal subsidy for thermal energy: distinction between tariff-setting authority and financial liability for public compensation: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința comercială nr. 139 din 29 iulie 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Giurgiu, excepția netimbrării acțiunii inadmisibilității și prescripției acțiunii.
A fost admisă acțiunea reclamantului Municipiul Giurgiu și obligată pârâta SC U.T. SA Giurgiu să remită reclamantului suma de 14.788.880.112 lei încasați necuvenit în contul subvenției pentru energie termică livrată populației.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că probele fac dovada că plata subvenției pentru energie termică revine Consiliului Județean Giurgiu.
În apel, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a respins apelul pârâtului Consiliul Județean Giurgiu ca nefondat și a admis apelul pârâtei SC U.T. SA. A fost schimbată, în parte, sentința, respingându-se acțiunea ca nefondată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că SC U.T. SA a prestat serviciile de furnizare a energiei termice către populație în perioada 2002 – 2003 și i se cuvine plata subvenției ce face obiectul litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că protocolul din 17 septembrie 2002 evidențiază că s-au predat în folosință gratuită punctele termice și rețelele secundare Consiliului Județean Giurgiu, acesta devenind responsabil pentru distribuția energiei termice.
Recurenta mai arată că, potrivit art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 73/2002, stabilirea prețurilor și tarifelor pentru energia termică livrată utilizatorilor se face de către autoritățile de reglementare competente stabilite în conformitate cu art. 15 alin. (2) și (3) din același act normativ pe baza propunerilor operatorilor economici care produc, transportă, distribuie și furnizează energie termică la utilizatori cu avizul prealabil al autorităților publice locale implicate.
Din această prevedere reiese că îi revenea Consiliului Județean Giurgiu, ca autoritate direct implicată, să asigure subvenția pentru energia termică livrată populației.
O altă critică se referă la ignorarea punctelor de vedere ale M.F. și M.A.I. care confirmă obligația Consiliului Județean de a acoperi subvențiile la energia termică livrată populației.
Recurenta apreciază că plata efectuată de ea este ilegală în raport de prevederile O.U.G. nr. 115/2001 și O.G. nr. 73/2003.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile de netemeinicie, respectiv aspectele referitoare la protocol și cele vizând ignorarea documentelor emanând de la M.F. și M.A.I. acestea nu se încadrează în limitele recursului astfel cum este el reglementat de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Critica privind aplicarea art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 73/2002 este nefondată.
Textul invocat nu transferă responsabilitatea suportării subvenției către altă autoritate decât cea care a făcut plata subvenției. Atribuțiile în stabilirea prețului nu se confundă cu obligația de suportare a subvenției.
Nici O.U.G. nr. 115/2001 sau O.G. nr. 73/2003 nu au fost încălcate.
Astfel O.U.G. nr. 115/2001, modificată stabilește în art. 2 (pct. 1) că subvențiile se suportă proporțional din bugetul de stat alocat cu această destinație bugetelor locale și din bugetele locale, pe seama veniturilor proprii ale acestora.
Pe de altă parte serviciile au fost prestate și plata subvenției se cuvine prestatorului așa încât, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei în apel.
Recurenta - reclamantă a făcut o plată datorată a subvenției și nu există niciun motiv pentru restituirea acestei plăți. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Giurgiu împotriva deciziei comerciale nr. 4 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.