Restriction of EU free movement based solely on cross-border readmission without proof of individual threat to public order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision final and leaving the lower courts' rulings in force, which had rejected the government's request. The case involved a civil action where the General Directorate of Passports sought to restrict an individual's right to free movement within the European Union for up to three years based solely on the individual's repatriation from Spain under a readmission agreement. The court ruled that the mere fact of return from another member state is insufficient legal grounds for such a restriction; instead, the authority bore the burden of proving that the individual's conduct constituted a real, present, and sufficiently grave threat to public order, security, or health. This decision was based on the requirement that national legislation (Article 38 of Law No. 248/2005) must be interpreted in strict conformity with Community law, specifically Article 27 of Directive 2004/38/EC, which limits restrictions on freedom of movement to cases involving genuine threats.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Restriction of EU free movement based solely on cross-border readmission without proof of individual threat to public order: Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 30 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.L.S. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Spania la data de 23 noiembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 254 din 5 februarie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 170 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva deciziei nr. 170 A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.