Remand for failure to clarify land status and improper dismissal of restitution compensation claims under Law No. 247/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea precizată formulată de contestatorii A.Gh.S., H.G., I.Gh.E.O., în contradictoriu cu intimatul M. București, prin P.G. și pe cale de consecință: a dispus restituirea în natură către reclamanți a următoarelor spații din imobilul situat în București, str. Intrarea Zamfirescu; apartamentul nr. 2 situat la etajul 1, identificat conform fișelor suprafețelor locative anexe contractelor de închiriere nr. 23005/1999 și nr. 22084/1999, compus din cameră în suprafață de 13,20 m.p., hol în suprafață de 5,01 m.p., oficiu în suprafață de 6,00 m.p., bucătărie în suprafață de 8,82 m.p., vestibul în suprafață de 5,10 m.p. și garaj identificat conform fișei de calcul a chiriei anexa contractului de închiriere nr. 25292/2004 în suprafață de 22,00 m.p.; a respins restul pretențiilor ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții-contestatori au calitate de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a spațiilor din imobilul situat în București, astfel cum au fost precizate mai sus.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de pârâtul M. București, prin P.G., împotriva sentinței civile nr. 1698 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a admis apelul formulat de reclamanții A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O., împotriva aceleiași sentințe pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod greșit s-a limitat la susținerile apărătorilor contestatorilor, în sensul că admiterea unei expertize tehnice nu este utilă in cauză, și a omis să pună în discuția părților clarificarea situației actuale a terenului liber de construcții, respectiv a cotei-părți din spațiile comune ale imobilului, precum și a terenului de sub construcție.

S-a mai reținut, de asemenea, faptul că instanța de fond a respins, în mod greșit acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terțe persoane, pentru considerentul că se prevede o procedură distinctă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții: A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O.

Reclamantele critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9, 7 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

- Contrar celor reținute de instanța de apel, dispozițiile art. 297 C. proc. civ., nu sunt incidente în speță, iar hotărârea instanței de apel este nelegală.

- Apelul fiind devolutiv, instanța de apel, evocând fondul, putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare.

- Deși situația reținută de instanța de apel justifică schimbarea în parte a sentinței civile apelate și admiterea pretențiilor reclamantelor, totuși o asemenea soluție este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 286 și art. 297 C. proc. civ.

- Decizia recurată nu conține motivele ce au stat la baza desființării în tot a sentinței instanței de fond, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, respectiv Tribunalul București, a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamanți, cu privire la terenul liber de construcții: curte în suprafață de 206,01 m.p. și a unei cote indivize de 45,57 % din spațiile comune, ale imobilului în litigiu, precum și din terenul de sub construcție reprezentând 64,95 m.p. în indiviziune cu ceilalți coproprietari, cu precizarea că pentru identificarea corectă și actuală a terenului liber de construcții era necesară administrarea probei cu expertiza tehnică, probă la care reclamanții au renunțat.

De asemenea, instanța de fond în mod greșit s-a limitat a lua act doar de susținerile reclamanților în sensul că administrarea probei cu expertiză tehnică nu este utilă cauzei, fără a pune în dezbaterea părților clarificarea situației prezente a terenului liber de construcții, precum și a cotei-părți din spațiile comune ale imobilului litigios și a terenului de sub construcție.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului M. București de a emite dispoziție pentru acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terțe persoane, instanța de fond a respins în mod greșit această solicitare pe considerentul că se prevede o procedură distinctă, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Apelul fiind devolutiv în condițiile art. 295 C. proc. civ., părțile pot produce în a această fază probe pe care le-au socotit inutile sau intempestive la prima instanță.

Mai mult, în condițiile deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite și în virtutea dreptului său la plenitudine de jurisdicție ce i-a fost acordată de lege, instanța de apel putea analiza pe fondul cauzei greșelile instanței de fond.

Procedând altfel decât în sensul celor menționate mai sus, instanța de apel a pronunțat o decizie netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, se va admite recursul declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 314 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, se va desființa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

În conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O. împotriva deciziei nr. 349 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.