Restriction of EU free movement for public order based on unauthorized residence and begging

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei S.C.F.

În motivare s-a susținut că pârâta a fost returnată din Italia și în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1997, art. 38 lit. a) și art. 5 din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civila nr. 5321 din 6 martie 2007 pronunțata de Tribunalul Călărași in dosarul nr. 555/116/2007, a fost respinsa acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtei S.C.F., cu motivarea că actele normative invocate de reclamantă nu mai sunt aplicabile odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, iar noile reglementări aplicabile și analizate în parte invocate și de reclamantă, în situația de speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acestea.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței in sensul admiterii acțiunii și restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtei S.C.F. pe teritoriul Italiei, cu motivarea ca pârâta a fost expulzată din Italia și această măsură este de natură să facă dovada deplină că nu au fost respectate condițiile de intrare și ședere în Italia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile italiene competente.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 314 A din 17 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de actele normative invocate de reclamantă, respectiv situațiile prevăzute de art. 8 al CEDO și art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la aceeași convenție.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație față de S.C.F. pe o perioadă de cel mult 3 ani, pe teritoriul Italiei.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:

Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Or, în declarația dată la returnare (fila 4 dosar fond), pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 26 august 2006 și a locuit, fără forme legale, asigurându-și existența din cerșit până la data de 10 noiembrie 2006 când a fost reținută de poliția italiană, dusă într-un centru de străini, ca apoi la 21 noiembrie 2006 să fie returnată la București.

Această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 314 / A din 17 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 532 din 6 martie 2007 a Tribunalului Călărași și rejudecând admite cererea și dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtei S.C.F. pe timp de 1 an, pe teritoriul Italiei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2007.