Compensation for non-restituted expropriated land based on presumption of ownership extent in original decree

Deliberând asupra recursului civil de față;

A anulat Dispoziția nr. 866 din 05 aprilie 2006 a Primarului municipiului Timișoara și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție de acordare de despăgubiri, pentru suprafața de 70 mp teren intravilan, situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 7058 Timișoara.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 866 din 05 aprilie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Timișoara a respins notificarea nr. 544 din 06 noiembrie2001 formulată de F.S. cu motivarea că acesta nu justifică calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 70 mp situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 7058 Timișoara deoarece antecesoarea sa, F.M., deținea în proprietate doar o cota de ⅔ din acest teren, adică 166 mp, iar după cum reiese din C.F. nr. 7058 Timișoara poziția II 10, acesteia i-a fost restituită deja, printr-o hotărâre judecătorească, suprafața de 179 mp teren.

Tribunalul Timiș, în baza probatoriului administrat în cauză, a reținut că reclamantul F.S. a făcut dovada că este unicul moștenitor al mamei sale, F.M., expropriată în baza Decretului nr. 342/1977 cu terenul în suprafață de 249 mp și că are calitatea de persoană îndreptățită - conform Legii nr. 10/2001 - și cu privire la terenul în suprafață de 70 mp (reprezentând diferența dintre suprafața de 249 mp pe care mama reclamantului a avut-o în proprietate, în cota de 1/1 și suprafața de 179 mp deja restituită acesteia).

Instanța de fond a statuat că reclamantul are dreptul la despăgubiri în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece pe terenul respectiv este edificat un bloc de locuințe și nu poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Timișoara, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea contestației formulate de F.S. deoarece antecesoarea sa, F.M., avea doar o cotă de 2/3 din imobilul înscris în C.F. nr. 7058 Timișoara și nu a făcut dovada că este o persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Timișoara care, invocând art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii contestației formulate de F.S. împotriva Dispoziției nr. 866 din 05 aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au ținut cont de faptul că antecesoarea reclamantului a avut în proprietate doar o cotă de ⅔ din suprafața de 249 mp și că suprafața de 179 mp i-a fost deja restituită lui F.M., reclamantul nefiind îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 70 mp.

Pârâtul Primarul municipiului Timișoara a mai susținut că Dispoziția nr. 866 din 05 aprilie 2006 pe care a emis-o în temeiul Legii nr. 10/2001 este temeinică și legală, în raport cu art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (2) și art. 23 ale legii și cu normele metodologice de aplicare a legii, deoarece F.S. nu a făcut dovada nici a calității de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001 și nici a dreptului de proprietate invocat.

Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate (...) precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate (...) pot fi depuse până la data soluționării notificării".

Art. 24 dispune, la alin. (1) că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive iar alin. (2) că în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Astfel fiind, în mod corect instanța de apel a confirmat hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care s-a statuat că reclamantul a făcut dovada atât a calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cât și a dreptului de proprietate al antecesoarei sale, în cota de 1/1, asupra terenului care a constituit obiectul notificării și că are dreptul la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 70 mp, care nu-i poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta este edificat un bloc de locuințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 515 A din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.