Timeliness of imputation order based on ministerial notice of damage and calculation of unearned seniority and special condition allowances

La 11 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.I.M. împotriva sentinței civile nr.50/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 11 februarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 18 februarie 2003, apoi la 25 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2002 reclamanta S.I.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului nr.2856/C din 30 noiembrie 2001, prin care i-a fost imputată suma de 7.492.690 lei, reprezentând spor de vechime încasat necuvenit.

În motivarea cererii se arată că acest ordin a fost emis cu depășirea termenului de 60 de zile, iar pe fondul pricinii se precizează că sporul de vechime la care este îndreptățită pentru perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001 este în cuantum de 3.746.346 lei și nu de 7.492.690 lei, cum din eroare a calculat intimatul.

Curtea de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.50 din 14 mai 2002 a respins excepția tardivității emiterii ordinului și a respins și acțiunea formulată de reclamantă, reținând că ordinul atacat a fost emis în termenul prevăzut de lege, iar cuantumul prejudiciului a fost corect calculat.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.I.M., susținând în esență că, termenul limită de la care trebuiau calculate cele 60 de zile, pentru emiterea deciziei de imputare, era data de 12 iunie 2001 și nu 30 noiembrie 2001, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Cu privire la calculul sumei imputate recurenta susține că acesta este eronat.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art.108 alin.2 din Codul muncii, în vigoare la data emiterii ordinului atacat, „termenul de emitere a deciziei de imputare este de 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoștință de producerea pagubei”.

Or, așa cum rezultă din preambulul ordinului de imputare contestat, la baza emiterii acestuia au stat adresa Tribunalului Brașov nr.1192 din 27 noiembrie 2000, înregistrat la Inspecția Generală și Audir Intern sub nr.488/AI/2001, prin care s-a constatat că asistenții judiciari de la această instanță au încasat necuvenit diverse sume de bani, precum și Nota Inspecției Generale și Audit Intern, înregistrată la Cabinetul ministrului sub nr.271/IA din 30 noiembrie 2001, prin care s-a propus imputarea sumelor încasate necuvenit.

Aceste documente reprezintă actele prin care cel în drept să emită ordinul de imputare, respectiv ministrul justiției, a luat cunoștință de producerea pagubei, în raport de data de 30 noiembrie 2001 se calculează termenul de 60 de zile.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că ordinul de imputare nu a fost emis tardiv.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, sumele imputate reprezintă nu numai sporul de vechime ci și sporul pentru condiții deosebite încasate necuvenit.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.I.M. împotriva sentinței civile nr.50/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.