Partial annulment of property ownership certificate for inclusion of inalienable public domain parking area

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău împotriva sentinței civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin consilierul juridic M.D.S., lipsind intimatul-reclamant Ministerul Industriei și Comerțului și intimata-reclamantă Primăria Municipiului Zalău.

Procedura completă.

Consilierul juridic M.D.S. a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Primăria Municipiului Zalău a chemat în judecată pârâții Ministerul Industriei și Comerțului și S.C. „E.” SA – Sucursala Zalău solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.6057 emis de primul pârât în favoarea celei de-a doua pârâte, în sensul diminuării suprafeței înscrisă în certificat cu 2640 m.p., precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că SC „E.” SA Zalău a obținut în mod nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 26481,88 m.p., în această suprafață fiind inclusă și suprafața de 1640 m.p. care face parte din domeniul public (parcare publică).

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.193 din 22 mai 2002 a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.0057 în sensul diminuării suprafeței înscrise în certificat cu suprafața de 2640 m.p.

Totodată, a obligat reclamanta să plătească expertului ing. L.S.N. suma de 4.100.000 lei, diferență pentrru onorariu de expert, iar pe pârâți i-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.697.400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că includerea suprafeței de teren de 2640 m.p. în certificatul de atestare eliberat pârâtei este nelegală, prin acest procedeu încălcându-se dispozițiile art.4 alin.4, art.5 și art.29 alin.9 din Legea nr.18/1991 și art.1 și 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Potrivit art.1 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 terenurile ce pot fi cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să se afle în patrimoniul societății comerciale și să nu facă parte din domeniul public care este inalienabil.

Împotriva acestei sentințe, considerate nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău.

Recurenta a arătat în esență că susținerea instanței, potrivit căreia parcarea în litigiu apare în suprafață de 1575 m.p. dar în realitate aceasta măsoară 2640 m.p., nu poate fi primită indiferent cu ce instrument de măsură standardizat s-ar fi efectuat măsurătorile, iar vinovați de acest lucru sunt angajații Primăriei Zalău care trebuiau să individualizeze în mod corect suprafața de teren.

S-a mai susținut și că instanța reține ca temei al cererii reclamantei art.1 și 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, dar nu reține și dispozițiile imperative ale art.8 alin.3 din acest act normativ.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin acțiunea formulată, Primăria municipiului Zalău a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei și Comerțului prin care i s-a recunoscut pârâtei SC „E.” SA dreptul de proprietate asupra suprafeței de 26481,88 m.p.

Nefiind înscris în C.F., certificatul de atestare nu a intrat în circuitul civil și pe cale de consecință poate intra sub incidența controlului instanței de contencios administrativ.

Reclamanta a susținut că în suprața de teren inclusă în titlu este cuprinsă și parcarea auto care se întinde pe o suprafață de 1640 m.p. și constituie domeniu public al Municipiului Zalău.

Deși susține acest lucru, pârâta nu a putut dovedi că posedă acte privind administrarea terenului încă din anul 1977.

În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnico-judiciare care a avut ca obiectiv să verifice dacă suprafața de teren de 2640 m.p., despre care reclamanta susține în acțiune că ar constitui terenul proprietatea Statului Român pe care SC „E.” îl folosește ca teren de parcare și drum de acces la sediul său, este sau nu cuprinsă în certificatul a cărui anulare se solicită și să se verifice dacă pârâta ocupă vreo suprafață de teren proprietatea unor persoane fizice înscris în CF 2126 Zalău.

Expertul a conchis că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost cuprinsă și suprafața de 2640 m.p.

Or, prin Hotărârea Consiliului Local nr.133/1999, terenul pe care s-a amenajat parcarea a fost cuprins în domeniul public al municipiului Zalău, astfel că pârâta trebuia să țină seama de hotărârea privind domeniul public care nu era atacabilă în contencios administrativ.

Potriv it dispozițiilor art.1 și 3 din H.G. nr.834/1991 terenurile care pot fi cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, trebuie să se afle în patrimoniul societății comerciale și să nu facă parte din domeniul public întrucât acesta este inalineabil.

Așa cum de altfel corect a reținut instanța de fond, reclamanta a dovedit faptul că parcarea constituie domeniul public încă din anul 1999, în timp ce pârâta și-a constituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în anul 2000 fără însă a produce dovezi în sensul că terenul s-a aflat în patrimoniul său și că în mod greșit este considerat domeniu public.

Față de cele relatate mai sus, în mod corect instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă, obligând-o la onorariu de expert și cheltuieli de judecată.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de SC „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău, urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. „E.T.N.” SA – Sucursala Zalău împotriva Sentinței civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca neîntemeiat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.