Appeal against detention pending appeal rejected; conviction as new legal basis justifies continued detention.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpatul D.I.R. împotriva sentinței penale nr. 97 din 3 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2009 a amânat pronunțarea hotărârii la data de 3 noiembrie 2009, dispunând, totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Dispunând astfel, instanța amintită de control judiciar a constatat că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data de 9 iulie 2009 prin încheierea nr. 10/2009 a Tribunalului Călărași, măsura fiind prelungită succesiv.

Prin sentința penală nr. 97 din 3 septembrie 2009 a Tribunalului Călărași inculpatul D.I.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 C. pen. la 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În considerarea situației juridice menționată instanța de apel a reținut că se mențin în continuare nemodificate temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpatului apelant, adoptând sub aspectul menținerii arestării preventive amintită încheierea atacată din ședința publică din data de 27 octombrie 2009.

Recursul declarat împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, de către inculpatul D.I.R. cu solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestuia la momentul judecății în apel, în sensul revocării arestului preventiv și a punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a disp. art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160b C. proc. pen., instanța este obligată să verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, „ori menținerea arestării preventive, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind condamnarea în primă instanță a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce a ocazionat arestarea sa preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin nemodificate și temeiurile privării sale de libertate, fiind justificată astfel contrar solicitării inculpatului D.I.R., aplicarea în cauză a disp. art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen.

În plus condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a inculpatului apelant pentru temeiurile noi, prev. de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentate ratificată și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv, „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțată de către un tribunal competent.

Ca atare solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății în apel prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.R. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2070/116/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.