Appeal against denial of provisional release from pre-trial detention in organized migrant trafficking case dismissed as unfounded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to deny provisional release under judicial control. The case involved a criminal proceeding where the defendant, charged with organized crime group formation, migrant trafficking, and identity fraud, sought release from pre-trial detention after being sentenced in first instance to four years and six months of imprisonment. The appellate court had previously rejected the request, arguing that continued detention was necessary for the proper conduct of the proceedings given the gravity of the offenses, the long duration of the criminal activity, and the involvement of co-accused family members. The Supreme Court affirmed this position, finding that the legal conditions for release were met but the request was substantively unfounded due to the severity of the crimes and the ongoing interest of the criminal process in maintaining the defendant's detention while appeals against the first-instance conviction remained pending.
Legislator headnote
AI generatedart. 160 alin. (2) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 1602 alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Appeal against denial of provisional release from pre-trial detention in organized migrant trafficking case dismissed as unfounded: The case involved a criminal proceeding where the defendant, charged with organized crime group formation, migrant trafficking, and identity fraud, sought release from pre-trial detention after being sentenced in first instance to four years and six months of imprisonment. The appellate court had previously rejected the request, arguing that continued detention was necessary for the proper conduct of the proceedings given the gravity of the offenses, the long duration of the criminal activity, and the involvement of co-accused family members. The Supreme Court affirmed this position, finding that the legal conditions for release were met but the request was substantively unfounded due to the severity of the crimes and the ongoing interest of the criminal process in maintaining the defendant's detention while appeals against the first-instance conviction remained pending.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural provision applied in the dispositive, likely regarding the finality or execution of the decision.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.C.P.
Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 160 alin. (2) C. proc. pen. cererea este neîntemeiată, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C.P. solicitând admiterea recursului și liberarea provizorie sub control judiciar arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de poliție.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, când și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul T.C.P. a fost trimis în judecată în stare de arest pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, trafic de migranți și fals privind identitatea prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 din O.U.G. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 alin. (1) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Se reține că începând din anul 2007 s-au constituit într-un grup infracțional bine organizat și structurat coordonat de inculpatul T.C.P. pentru a racola, îndruma, transporta și călăuzi anumite persoane, de regulă cetățeni din republica Moldova, cu scopul de a le trece ilegal frontiera de stat a României în drumul lor spre Italia, procurându-le și încredințându-le migranților acte de identitate aparținând unor cetățeni străini de la care au fost împrumutate contra unor sume de bani.
Prin sentința penală nr. 75 din 23 februarie 2009, Tribunalul Dolj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în prezent cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați.
Inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar ce a fost respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel Craiova.
Potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii însă pe fond aceasta este neîntemeiată apreciind că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului față de poziția manifestată de acesta în raport de participarea soției lui și a fiului lui, coinculpați în cauză.
În urma propriei analize, Înalta Curte apreciază că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului având în vedere gravitatea faptelor comise, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul caracterizată atât prin multitudinea actelor materiale cât și prin perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Nu în ultimul rând Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță, fiind în continuare în interesul procesului penal, menținerea stării de arest a acestuia.
Față de aceste considerente, reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul Înaltei Curți ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.P. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 14722/63/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.