Criminal annulment for defective summons: voluntary departure from jurisdiction does not constitute impossibility to appear
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for annulment filed by the appellant against a prior final penal decision, ordering the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a challenge to a definitive appellate ruling in a criminal case for an offense under Article 183 of the Penal Code, where the appellant argued that the notice procedure for the cassation hearing was defective and that his physical absence due to voluntary departure to Austria prevented his attendance. The Court held that the notice procedure had been lawfully fulfilled by service at the addresses indicated by the appellant, and that voluntarily leaving the country without informing the court did not constitute the "impossibility to appear" required to invalidate the proceeding. The decisive legal basis was the strict interpretation of Article 386, letters a) and b) of the Code of Criminal Procedure, which limits the grounds for annulment to procedural violations in summons or proven inability to attend, neither of which applied to the appellant's unnotified absence.
Legislator headnote
AI generatedart. 183 C. pen, art. 177 C. proc. pen, art. 386 lit. b) C. proc. pen; Criminal annulment for defective summons: voluntary departure from jurisdiction does not constitute impossibility to appear: Potrivit art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când : procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației de față;
Petentul B.I.A. a formulat cerere de contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1404 din 15 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., cu motivarea că petentul nu a fost prezent la judecarea recursului întrucât procedura de citare a fost viciată.
În cerere petentul mai motivează că a plecat din România în Austria și nu a mai revenit în țară până la judecarea recursului, prin urmare n-a avut cunoștință de judecarea acestuia.
Prin încheierea din 9 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cercetând motivul pe care este întemeiată cererea, a admis-o în principiu, și a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare.
Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când : procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Din examinarea Dosarului nr. 594/97/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că B.I.A. a fost citat în cauza în care a avut calitate de recurent atât la adresa indicată de acesta din Bacău, județul Bacău (fila 59) cât și la ușa Consiliului Local al Municipiului Deva pe raza căruia s-a comis infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., pentru care a fost judecat petentul.
Prin urmare, procedura de citare a inculpatului în cauza în care s-a judecat recursul acestuia a fost îndeplinită conform dispozițiilor art. 175, art. 177 C. proc. pen.
Împrejurarea că petentul în cursul judecării propriului recurs a părăsit teritoriul României fără a încunoștința instanța pe care a sesizat-o nu este de natură a îndeplini condițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare și-l va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 1404 din 15 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 594/97/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.