Revocation of preventive detention based on erosion of evidentiary basis and loss of initial grounds for deprivation of liberty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prosecution's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to replace the defendant's preventive detention with the measure of prohibition to leave the country and ordering his immediate release. The dispute concerned a criminal appeal where the defendant, initially sentenced to twelve years in prison for rape, four years for incest, and six months for threats, challenged the continued application of preventive detention; the appellate court had found that new psychological evidence and re-heard testimonies created serious doubts about the veracity of the victim and witnesses' statements, fundamentally altering the grounds for detention. The final ruling was based on Articles 160b and 139(2) of the Code of Criminal Procedure, which mandate the revocation of preventive detention when the original legal grounds cease to exist or new evidence undermines the justification for continued deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 1451 C. proc. pen, art. 145 alin. (1) C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 139 alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Revocation of preventive detention based on erosion of evidentiary basis and loss of initial grounds for deprivation of liberty: Potrivit dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., instanța, în cursul judecății verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 4 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie, având pe rol soluționarea apelului formulat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 122/F din 4 martie 2009 a Tribunalului Ialomița, în baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 1451 C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a apelantului cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței. A dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului și conform art. 145 alin. (1)1 și art. 145 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să respecte condițiile prevăzute de lege în textul art. 145 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, instanța a motivat că din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că după reaudierea inculpatului, a părții vătămate și a martorelor în fața instanței de apel, și după efectuarea raportului psihologic privind situația părții vătămate s-au creat serioase îndoieli asupra veridicității relatărilor părții vătămate și martorelor B.I. și C.M.
Prin urmare, temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive s-au modificat, acesta fiind motivul înlocuirii măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă curtea de Apel București.
În esență parchetul critică încheierea ca fiind netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a admis cererea formulată de apelantul inculpat C.I. și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
S-a motivat în recursul procurorului că la judecata în fond C.I. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de viol; 4 ani închisoare pentru infracțiunea de incest și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de amenințare.
În recurs se motivează că față de materialul probator administrat până în prezent, măsura arestării preventive a inculpatului se justifică în continuare și că nu au intervenit elemente noi.
Recursul parchetului nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., instanța, în cursul judecății verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea deîndată în libertate a inculpatului.
Concomitent, potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
În cauză, instanța curții de apel a examinat temeiurile arestării preventive după ce a dispus și efectuat probe în legătură cu existența infracțiunii.
Instanța apelului a motivat că există serioase îndoieli cu privire la probele anterioare care au justificat arestarea și menținerea arestării preventive în cauză.
Așa fiind, Înalta Curte observă că încheierea din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, este legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2877/98/2009, privind pe inculpatul C.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.