Compensatory refugee benefits for 1940–1944 ethnic persecution; qualification of displacement from Hungarian-occupied Northern Transylvania under O.G. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice and Cassation dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate decision that granted the claimant rights to compensatory benefits for the refugee period from October 1, 1940, to December 1, 1944, starting January 1, 2003. The dispute centered on whether the claimant, who fled from Northern Transylvania (Dej) to Cernăuți in 1940, qualified for benefits under the regime of ethnic persecution, with the pension authority arguing that both locations were under Austro-Hungarian occupation, thus negating the ethnic motive. The court rejected this argument as historically inaccurate, noting that the Austro-Hungarian state ceased to exist after World War I, and instead relied on the interpretation that the displacement resulted from ethnic persecution by Hungarian authorities following the Vienna Diktat. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved and modified by Law No. 189/2000), which grants compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution, were displaced, or were forced to become refugees in another locality during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945. The court also noted a clerical error in the lower court's reasoning regarding the claimant's birth date, but this did not affect the validity of the rights recognized.
Legislator headnote
AI generatedCompensatory refugee benefits for 1940–1944 ethnic persecution; qualification of displacement from Hungarian-occupied Northern Transylvania under O.G. 105/1999: Potrivit prevederilor art.1 lit. c) din O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 675 din 28 mai 2003 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul B.R.S. și a anulat hotărârea nr. 8136/5 martie 2003 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru perioada de refugiu 1 octombrie 1940 – 1 decembrie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, având și el astfel statutul de refugiat și fiind beneficiarul drepturilor recunoscute de O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, nefiind dovedite persecuțiile din motive etnice din moment ce familia reclamantului s-a refugiat „dintr-o localitate aflată sub ocupație austro - ungară, respectiv localitatea Dej, într-o localitate aflată tot sub ocupație austro - ungară, respectiv localitatea Cernăuți”.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că reclamantul și familia părinților săi au fost nevoiți să se refugieze, începând cu 1 octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, aflată în Ardealul de Nord, preluat de Ungaria ca urmare a Diktatului de la Viena, într-o altă localitate: orașul Cernăuți.
Potrivit prevederilor art.1 lit. c) din O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate decât cea de domiciliu.
Critica formulată în recurs este întemeiată pe un neadevăr istoric, Austro – Ungaria dispărând ca entitate statală în urma tratatelor de pace încheiate după primul război mondial, astfel că localitatea de domiciliu și cea de refugiu nu se mai aflau sub autoritățile austro – ungare.
Pe fond, Curtea de apel a reținut, însă, în mod judicios că refugiul familiei reclamantului s-a datorat persecuțiilor exercitate de autoritățile ungare din motive etnice, în contextul realităților istorice de la acea dată.
Astfel fiind, recursul este neîntemeiat și urmează să fie respins.
Totuși, instanța de fond, din eroare a motivat că reclamantul s-ar fi născut în perioada refugiului părinților săi, deși el se născuse la data de 18 octombrie 1939 și se refugiase odată cu părinții săi, ceea ce, însă, nu afectează caracterul legal și temeinic al drepturilor ce i-au fost recunoscute prin sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 675 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.