Unlawful State Expropriation Compensation: Excessive Administrative Delay and Reasonable Process under ECHR

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 februarie 2009, reclamantele C.I. și I.C. au solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. și C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv, situat în municipiul Craiova, precum și obligarea pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei și la plata de penalități de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziția din 28 septembrie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova s-a produs acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat și dosarul a fost înaintat la A.N.R.P., unde a fost înregistrat în 14 aprilie 2008.

Reclamantele au mai arătat că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația legală de a emite decizia reprezentând titlurile de despăgubire, vătămând dreptul lor de a beneficia de despăgubirile cuvenite ca măsură reparatorie pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură.

Pârâta C.C.S.D. a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantele nu au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 88 din 10 martie 2009, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantelor titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv de stat, situat în municipiul Craiova, conform dispoziției din 28 septembrie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova și a respins celelalte cereri.

Excepția prematurității acțiunii a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că reclamantele au respectat prevederile Legii nr. 247/2005 cu privire la procedura administrativă pentru acordarea de despăgubiri, dar pârâtele au tergiversat finalizarea acestei proceduri prin emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul procesului rezonabil, întrucât termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde și durata procedurilor administrative, care constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit culpa sa pentru depășirea termenului de 6 luni pentru soluționarea dosarului, care a fost înregistrat la data de 14 aprilie 2008 și a fost selectat la data de 7 octombrie 2008, în cadrul etapelor prevăzute pentru procedura administrativă de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Față de complexitatea cauzei, conduita reclamantelor și cea a autorităților competente, de importanța litigiului, recurenta a considerat că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic faptul că decizia reprezentând titlurile de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.

Sub acest aspect, s-a reiterat excepția prematurității acțiunii și s-a arătat că, dosarul se află în procedura de comunicare a raportului de evaluare și că, numai după finalizarea acesteia, membrii comisiei se pot pronunța asupra cererii formulate de intimatele - reclamante.

Analizând actele și lucrurile dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect refuzul nejustificat al comisiei recurente de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea dosarului înregistrat sub nr. 39799/CC/14 aprilie 2008, în sensul parcurgerii tuturor etapelor prevăzute în art. 16 din titlul VII al legii sus menționate și emiterii deciziei reprezentând titlurile de despăgubire cuvenite intimatelor - reclamante, conform dispoziției din 28 septembrie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova.

Comisia recurentă nu a respectat prevederile legale susmenționate, întrucât până la data cererii de chemare în judecată nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului și după primirea dispoziției din 28 septembrie 2007 emisă pe numele intimatelor - reclamante, în calitatea lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Față de data de 14 aprilie 2008 la care a fost inițiată procedura administrativă și data de 3 februarie 2009 la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat corect că este neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, cu atât mai mult cu cât recurenta - pârâtă nu a indicat temeiul juridic al excepției de procedură invocată.

Prin notele scrise depuse la acest termen, recurenta a învederat că sentința atacată a și fost executată, întrucât a fost emisă decizia nr. 4332 din 23 aprilie 2009 care a fost comunicată intimatelor – reclamante.

Pentru motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 88 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.