Contestație în anulare anulată pentru netimbrare: obligativitatea plății taxei judiciare de timbru și respingerea ajutorului public judiciar

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de la 16 octombrie 2008 sub nr. 8451/1/2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva deciziei civile nr. 5287/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1002/1/2008, în contradictoriu cu intimatele A.P. nr. 7 Craiova, R.A. T. Craiova și P.M. Craiova.

În motivarea cererii contestatorul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingere cererii de amânare a cauzei la primul termen de judecată.

În drept se invocă incidența dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

La dosarul cauzei s-a depus la 11 februarie 2009 o cerere din partea contestatorului prin care solicită scutirea de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la care a fost obligat în conformitate cu dispozițiile legii taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009, s-a respins cererea de scutire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, formulată de contestator.

În baza art. 15 alin. (3), s-a solicitat reexaminarea cererii de ajutor public judiciar și prin încheierea din 25 iunie 2009 această cerere a fost respinsă.

În urma respingerii cererilor de acordare a ajutorului public judiciar, s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a timbra contestația cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

În ședința publică din 3 decembrie 2009, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării contestației formulată de contestatori.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării contestație invocată din oficiu.

Astfel, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar în art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ se menționează că prestatorul serviciului taxabil (în speță instanța) are obligația de a comunica plătitorului cuantumul taxei datorate.

Pe de altă parte, art. 20 alin. (2) și (3) din aceeași lege, statuează că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal „instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”, neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii.

În cauză supusă analizei, instanța a determinat cuantumul taxei judiciare de timbru, a pus în vedere contestatorului să achite suma datorată și, cum contestatorul nu și-a îndeplinit această obligație legală de plată, Înalta Curte va admite excepția netimbrării cererii și va anula contestația în anulare ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de M.M. împotriva deciziei nr. 5287 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.