Judicial review of judicial council's career advancement and transfer decisions: scope of jurisdiction under Law No. 92/1992
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the complaint filed by a judge challenging the Superior Council of Magistracy's decision to refuse her effective promotion to a vacant position at a district court and instead fill it via transfer, thereby upholding the administrative body's action. The dispute centered on whether the applicant could directly challenge the Council's specific administrative measures regarding career advancement and personnel transfers, which she argued violated specific ministerial orders. The Court held that the legal provisions establishing the jurisdiction of the Nine-Judge Panel (specifically Article 64 and Article 129 of Law No. 92/1992) strictly limit judicial review to challenges against the refusal to appoint candidates who passed the capacity exam or decisions regarding disciplinary proceedings initiated by the Minister of Justice; since the subject matter of the complaint did not fall within these statutory scopes, applying them would violate the principle of legality, leading to the final rejection of the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992, art. 64 din Legea nr. 92/1992; Judicial review of judicial council's career advancement and transfer decisions: scope of jurisdiction under Law No. 92/1992: Potrivit art. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii „dispune, la propunerea ministrului justiției, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcție a judecătorilor, precum și la încetarea funcției acestora”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2003, petenta P.C. a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției de a dispune numirea acesteia, ca judecător, pe un post vacant la Tribunalul Prahova.
În susținerea plângerii, petenta a arătat că prin Ordinul nr. 3089 din 12 ianuarie 2000 a fost promovată pe loc în funcția de judecător de tribunal.
În octombrie 2002, petenta a formulat cerere de promovare efectivă pe un post vacant la Tribunalul Prahova.
Consiliul Superior al Magistraturii, în ședința din 28 mai 2003, a dispus în sensul trimiterii cererii petentei la Ministerul Justiției, refuzând validarea sau invalidarea sa pe postul vacant care, în urma hotărârii adoptate în aceeași ședință, a fost ocupat prin transfer.
Petenta apreciază că ocuparea postului vacant prin transfer este contrară prevederilor art. 4 teza II din Ordinul ministrului justiției nr. 2958/2001.
În concluzie, aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, justificate de faptul că, prin tergiversarea soluționării cererii sale și ocuparea posturilor vacante, imaginea profesională a acesteia a fost afectată negativ.
Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii „dispune, la propunerea ministrului justiției, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcție a judecătorilor, precum și la încetarea funcției acestora”.
Petenta a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a-i aproba promovarea efectivă pe un post vacant și trimiterii cererii acesteia la Ministerul Justiției.
Este adevărat că împotriva hotărârilor Consiliului Magistraturii date în realizarea atribuțiilor ce-i revin, prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, a fost prevăzută posibilitatea formulării unei plângeri, în termen de 30 zile, la Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție.
Totodată, prin art. 129 din același act normativ s-a prevăzut posibilitatea atacării cu contestație a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii la Completul de 9 judecători.
Este însă de observat, sub un prim aspect, că plângerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 privește refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în funcție a magistratului declarat reușit la examenul de capacitate, iar contestația prevăzută de art. 129 din același act normativ privește hotărârile prin care același consiliu s-a pronunțat asupra acțiunii disciplinare exercitate de ministrul justiției.
Pe de altă parte, este de observat că atât plângerea cât și contestația prevăzute de dispozițiile legale menționate au natura juridică a unei căi de atac.
Se constată că, în raport de obiect, plângerea formulată de petenta P.C. nu se încadrează în dispozițiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată.
Or, recunoașterea unei căi de atac, prin extinderea aplicabilității acesteia la situații neprevăzute de legiuitor, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de P.C., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de petenta P.C. împotriva hotărârii din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea pe postul vacant de la Tribunalul Prahova, ca inadmisibilă.
Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2003, în ședință publică.