Nullity claim appeal annulled as unstamped; lower inadmissibility rulings final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the claimant's appeal as unstamped, upholding the lower court decisions (trial court dismissal on inadmissibility and appellate court affirmance) as final. The underlying dispute concerned the claimant's action seeking a declaration of the absolute nullity of his status as creditor of a commercial company, based on a loan allegedly made to the defendant as an individual rather than to the company. The court applied Article 20(3) of Law No. 146/1997 on judicial stamp duties, which mandates annulment of a party's application when the required fee is not paid despite notification, thereby declining to reach the merits of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 din O.G. nr. 32/1995; Nullity claim appeal annulled as unstamped; lower inadmissibility rulings final: The underlying dispute concerned the claimant's action seeking a declaration of the absolute nullity of his status as creditor of a commercial company, based on a loan allegedly made to the defendant as an individual rather than to the company. The court applied Article 20(3) of Law No. 146/1997 on judicial stamp duties, which mandates annulment of a party's application when the required fee is not paid despite notification, thereby declining to reach the merits of the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appeal as unstamped due to the appellant's failure to pay the judicial stamp duty.
Procedural rule applied in the dispositive for the annulment of the appeal as unstamped.
Legal basis for the obligation to pay the judicial stamp fee, applied in the dispositive for annulment.
Full text
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul I.I.V. a chemat în judecată pe pârâtul G.M. în nume propriu și în calitate de administrator al SC M. SRL CĂLĂRAȘI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a calității sale de creditor al SC M. SRL CĂLĂRAȘI.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a împrumutat pe pârâtul persoană fizică cu suma de 150.000.000 lei vechi pentru a-și procura bunuri în interes personal cu obligativitatea de a-i restitui suma în perioada 15-30 septembrie 2004. Pârâtul a refuzat restituirea sumei împrumutate, susținând că debitor este societatea comercială și nu el.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Prin sentința civilă nr. 1341 din data de 30 septembrie 2008 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității formulată de pârâtul G.M. și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantului .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu l-a obligat pe pârâtul G.M. să se prezinte la proces pentru stabilirea corectă a situației de fapt și de drept că nu a analizat corect materialul probator administrat în cauză.
Prin decizia comercială nr. 155 din data de 23 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Decizia sus menționată a fost recurată de către reclamant, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut :
Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurentul reclamant I.I.V. nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 33 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul I.I.V. împotriva deciziei comerciale nr. 155 din 23 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.