Shareholder exclusion for failure to fulfill capital increase obligation despite valid initial contribution and lack of formal notification

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 159 din 4 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2962/108/2007, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva pârâtului M.T.L., pentru excludere asociat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță văzând temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale deoarece acestea sancționează pe asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situația de față pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament; pe de o parte din actul adițional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte dispozițiile legale mai sus arătate se referă la momentul constituirii societății, nu la momentul majorării capitalului social, cu atât mai mult cu cât hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absența pârâtului și nu există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S.T. SRL și prin decizia civilă nr. 204/A din 3 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990 pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece, pe de o parte din actul adițional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absența pârâtului și nu există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.

Curtea reține că în cauză sunt incidente în privința comunicării actelor judiciare sau extrajudiciare către pârât, prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială între statele membre UE, conform cărora acest regulament nu se va aplica în cazurile în care adresa persoanei căreia îi va fi comunicat documentul nu este cunoscută, motiv pentru care în mod legal s-a dispus citarea pârâtului prin publicitate în condițiile art. 95 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.T. SRL Arad invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, urmând a dispune excluderea pârâtului din societate.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a arătat că instanța de fond și instanța de apel au greșit, întrucât nu au luat în considerare actul constitutiv al societății, precum și dispozițiile art. 191, art. 192, art. 210 din Legea nr. 31/1990 în care se precizează fără echivoc că mărirea capitalului social poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acționarilor; că deși instanța în motivarea deciziei face vorbire despre culpa asociatului în bunul mers al societății, nu realizează faptul că societatea este afectată în bunul mers; că asociatul a dat dovadă de rea-credință, nu s-a mai interesat de aceasta încă din 2002 și nici nu și-a anunțat noul domiciliu, pentru a fi contactat, deși avea această obligație legală.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se precizează că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel reținând corect că nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, invocat de reclamantă drept temei al excluderii pârâtului, poate fi exclus din societate „asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat”.

Prin urmare, obligația asociatului de a depune aportul subscris la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia – în condițiile în care legea nu distinge – deși este o obligație comercială în sensul art. 3 pct. 4 C. com., fiind certă, lichidă și exigibilă, iar debitorul este de drept în întârziere conform art. 43 C. com., textul legal anterior citat impune necesitatea punerii în întârziere a asociatului care a neglijat îndeplinirea acestei obligații.

Fiind o condiție expres prevăzută după cum rezultă, în mod evident, din textul legal anterior citat, consecința este aceea că abia după îndeplinirea acestei formalități în conformitate cu prevederile art. 1079 C. civ., se deschide dreptul la acțiune în excludere împotriva asociatului debitor.

Din această perspectivă se constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale mai sus arătate, deoarece acestea sancționează pe asociatul care, pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situația de față pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece pe de o parte din actul adițional, prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte pârâtul nu a avut cunoștință despre majorarea de capital social hotărârea nefiindu-i adusă la cunoștință.

Susținerea reclamantei că pârâtul nu și-a adus aportul la bunul mers al societății, culpa acestuia putând echivala cu o sancțiune, ducând la excluderea asociatului, nu poate fi primită așa cum corect a reținut instanța de apel întrucât acesta deține numai 25% din capitalul social al societății reclamante neputând influența în mod direct activitatea acestei societăți, dat fiind că nu are nici o funcție de administrare sau reprezentare a reclamantei, iar hotărârile adunării generale pot fi adoptate și fără votul său.

Restul criticilor sunt străine de natura cauzei și nu pot schimba soluția pronunțată.

Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva deciziei nr. 204/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.