Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3023/2009 AI generated

Validity of adjudication during mandatory dissolution: erroneous application of insolvency law to corporate dissolution proceedings

Case Number Decizia nr. 3023/2009
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the recusal, quashed the appellate decision, and remanded the case for re-judgment, thereby allowing the buyer-intervener's challenge to succeed over the lower courts' rulings that had upheld the creditor and the state-registered entity's positions. The dispute concerned the ownership of industrial equipment and the legality of a public auction and adjudication conducted during forced execution proceedings, where the creditor and a state-registered company in mandatory dissolution claimed ownership or custodial rights, leading the lower courts to annul the auction and adjudication. The decisive legal basis was the finding of a failure to state reasons (violation of Art. 304(7) of the Code of Civil Procedure) and an erroneous application of Law No. 85/2006 (insolvency proceedings) instead of the correct legal framework under Law No. 359/2004 regarding the mandatory dissolution of commercial companies, which invalidated the lower court's basis for annulling the transaction.

Legislator headnote

AI generated

art. 480 C. civ, art. 405 C. proc. civ, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 111 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 30 din Legea nr. 359/2004; Validity of adjudication during mandatory dissolution: erroneous application of insolvency law to corporate dissolution proceedings: În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ., cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate, iar faptul posesiunii bunurilor mobile nu este suficient pentru a-i legitima dreptul de proprietate, reclamanta având doar calitatea de custode al acestor bunuri, cu obligația de a asigura conservarea acestora și nu are dreptul de a săvârși acte de dispoziție. S-a mai reținut că reclamanta a avut inițial calitatea de comodatar, apoi de custode, posesia sa asupra bunurilor fiind precară, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.

Keywords

AI generated
dissolution of a company auction adjudication civil judgment commercial dispute legal entity conduct of proceedings

Cited Legislation

AI generated
art. 480 C. civ
S-a mai reținut că reclamanta a avut inițial calitatea de comodatar, apoi de custode, posesia sa asupra bunurilor fiind precară, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.
art. 405 C. proc. civ
În ceea ce privește legalitatea procedurii de executare, instanța a reținut că susținerile reclamantei nu au fost dovedite, iar în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ.
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, prevede că toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, fără autorizarea judecătorului sindic sunt nule.
art. 111 C. proc. civ
În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 111 C.
art. 304 pct. 7 C. proc. civ
În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că deși prin motivele de apel a formulat o serie de critici la soluția instanței de fond, curtea s-a rezumat la a le enumera, fără însă a le analiza și a se pronunța asupra acestora.
art. 30 din Legea nr. 359/2004
85/2006, nefiind incidente cauzei, având în vedere că urmare a nerespectării art. 30 din Legea nr. 359/2004, respectiv neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală, SC R.I.
art. 304 alin. (7) C. proc. civ
Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
art. 261 pct. 5 C. proc. civ
Dispozițiile sus menționate supun spre analiză dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și motivele pentru care au fost înlăturate criticile părților.

Cited Case Law

AI generated
decizia nr.1657/2002
nu era împlinit la data introducerii cererii de executare silită, titlul executoriu fiind emis la data de 24 septembrie 2002, respectiv decizia nr.1657/2002, prin care a fost menținută în parte sentința nr.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR G.N. ORADEA a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamanta este în posesia utilajelor enumerate în anexa 1 la cererea introductivă și constatându-se dreptul de proprietate al acesteia asupra bunurilor, să se dispună anularea tuturor actelor de indisponibilizare efectuate de executorul judecătoresc B.I., ca fiind nelegale și prescrise.

Prin sentința nr. 340 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.N.A. Prin aceeași hotărâre, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC R.I. SRL și s-a dispus anularea licitației publice din data de 27 iulie 2006, având ca obiect vânzarea bunurilor mobile aparținând acestei societăți și pe cale de consecință, anularea actului de adjudecare din data de 24 octombrie 2006, prin care aceste bunuri au fost adjudecate în favoarea intervenientului S.N.A.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 24 octombrie 2006, pe baza procesului-verbal de vânzare prin licitație a bunurilor mobile ale debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, bunurile în cauză s-au adjudecat în favoarea adjudecatarului S.N.A., în contul creanței derivate din contractul de asistență juridică nr. 137/2000 investit cu formulă executorie.

Executarea silită a fost pornită de intervenientul în interes propriu S.N.A., iar în prealabil actului de adjudecare, bunurile au fost indisponibilizate în baza procesului-verbal de sechestru nr. 90 din 14 martie 2002 și predate în custodia SC M.I. SRL ORADEA. Potrivit procesului-verbal nr. 90 din 31 martie 2003, bunurile mobile au fost indisponibilizate și predate în custodia reclamantei SC M. SA ORADEA, societate care ulterior, a fost supusă dizolvării de drept prin încheierea nr. 8074 din 30 martie 2006 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, fiind numită lichidator judiciar G.N.

Referitor la acțiunea principală, prima instanță a respins capătul de cerere privind constatarea stării de fapt a deținerii în posesie de către reclamantă a bunurilor în cauză, ca fiind inadmisibilă, reclamanta având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra bunurilor în cauză, prima instanță a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece reclamanta deține aceste bunuri în posesie și folosință cu titlu de predare în custodie, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.

În ceea ce privește legalitatea procedurii de executare, instanța a reținut că susținerile reclamantei nu au fost dovedite, iar în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ. nu era împlinit la data introducerii cererii de executare silită, titlul executoriu fiind emis la data de 24 septembrie 2002, respectiv decizia nr.1657/2002, prin care a fost menținută în parte sentința nr. 5421 din 29 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea.

Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SA ORADEA, instanța fondului a apreciat că este întemeiată, întrucât actul de licitație a fost întocmit la 27 iulie 2006, adjudecarea bunurilor aparținând debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, fiind ulterioară desemnării lichidatorului judiciar, respectiv la data de 30 martie 2006. A mai reținut instanța că după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele și operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic și orice încălcare a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu privire la regimul actelor juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii fiind sancționate cu nulitatea absolută.

Pentru aceleași considerente, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de adjudecatarul S.A.N., potrivit principiului retroactivității efectelor nulității.

Sentința instanței de fond a fost apelată de reclamanta SC M. SA ORADEA și intervenientul S.A.N., iar prin decizia nr. 36 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ., cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate, iar faptul posesiunii bunurilor mobile nu este suficient pentru a-i legitima dreptul de proprietate, reclamanta având doar calitatea de custode al acestor bunuri, cu obligația de a asigura conservarea acestora și nu are dreptul de a săvârși acte de dispoziție. S-a mai reținut că reclamanta a avut inițial calitatea de comodatar, apoi de custode, posesia sa asupra bunurilor fiind precară, neîntrunind cumulativ atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.

În ceea ce privește apelul intervenientului S.A.N., instanța a reținut că în mod corect a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, potrivit principiului retroactivității efectelor nulității, cu referire la faptul că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, actele juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii falimentului, sunt supuse autorizării judecătorului sindic.

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs intervenientul S.A.N., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desființarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că deși prin motivele de apel a formulat o serie de critici la soluția instanței de fond, curtea s-a rezumat la a le enumera, fără însă a le analiza și a se pronunța asupra acestora. A precizat recurentul că, deși a învederat instanței că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006, ci ale Legii nr. 359/2004, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei critici, preluând motivarea instanței fondului, pe acest aspect.

În strânsă legătură cu prima critică formulată, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, nefiind incidente cauzei, având în vedere că urmare a nerespectării art. 30 din Legea nr. 359/2004, respectiv neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală, SC R.I. SRL ORADEA a intrat în dizolvare de drept.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Dispozițiile sus menționate supun spre analiză dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și motivele pentru care au fost înlăturate criticile părților.

Având în vedere că recurentul a pus în discuție în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Înalta Curte va reține spre examinare criticile formulate.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că în adevăr, intervenientul a formulat o serie de critici, atât în ceea ce privește soluția de admitere a cererii reconvenționale, cât și cea de respingere a cererii de intervenție, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 și nu cele ale Legii nr. 85/2006. Sub acest aspect, se constată că, deși a reținut criticile formulate, instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, mărginindu-se la a îmbrățișa punctul de vedere al instanței fondului, cu privire la aplicabilitatea art.46 din Legea nr. 85/2006, fără a analiza criticile privind soluția de admitere a cererii reconvenționale și fără a examina incidența dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004. De altfel, în ceea ce privește apelul intervenientului, instanța se rezumă la o singură frază, apreciind ca fiind corectă soluția fondului, potrivit principiului retroactivității efectelor nulității, cu referire la art. 46 din Legea nr. 85/2006.

Pentru analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se vor analiza dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006 și art. 30 din Legea nr. 359/2004.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, prevede că toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, fără autorizarea judecătorului sindic sunt nule. Or, în speță, se constată că în mod greșit instanța a reținut incidența dispozițiilor legale sus menționate, nefiind vorba de o societate intrată în procedura insolvenței, aceasta fiind statuată de legiuitor ca fiind starea patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.

Totodată, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se observă că SC R.I. SRL ORADEA a fost supusă procedurii speciale prevăzută de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 359/2004, fiind dizolvată de drept, conform încheierii nr. 72907 din 8 decembrie 2005 a judecătorului delegat la ORC, astfel încât, deși ambele proceduri au aceeași finalitate, respectiv lichidarea unei societăți comerciale, nu se poate pune semnul egalității între insolvență și procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004.

De asemenea, în raport de cererile formulate și disjunse, se constată că instanța nu a stabilit cadrul procesual, în sensul de a stabili obiectul litigiului, respectiv contestație la executare sau acțiune în pretenții de drept comun și nu s-a procedat la verificarea situației juridice a celor două societăți, părți în prezenta cauză.

Pe cale de consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intervenientul în interes propriu S.N.A., împotriva deciziei nr. 36 din 17 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.