Nullity of extraordinary appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice declared both appeals null and void, thereby leaving the Court of Appeal’s decision, which upheld the first-instance order to terminate the preliminary lease agreement and compel the tenant to pay the 3,000 Euro advance plus penalties, as the final, irrevocable outcome. The dispute concerned a commercial preliminary bilateral lease agreement where both parties challenged the appellate court's factual determination regarding the performance of contractual obligations and the allocation of liability for the failure to finalize the main contract. The Supreme Court ruled that the appeals were legally insufficient because they failed to properly substantiate specific grounds of illegality as required by Article 304 of the Code of Civil Procedure, leading the court to apply the sanction of nullity under Article 302(1)(c) of the same code, thereby rejecting both appellants' arguments and maintaining the lower courts' substantive findings.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 3021 lit. c) C. proc. civ; Nullity of extraordinary appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality: The dispute concerned a commercial preliminary bilateral lease agreement where both parties challenged the appellate court's factual determination regarding the performance of contractual obligations and the allocation of liability for the failure to finalize the main contract. The Supreme Court ruled that the appeals were legally insufficient because they failed to properly substantiate specific grounds of illegality as required by Article 304 of the Code of Civil Procedure, leading the court to apply the sanction of nullity under Article 302(1)(c) of the same code, thereby rejecting both appellants' arguments and maintaining the lower courts' substantive findings.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive to declare the appeals null and void due to the failure to substantiate the grounds of illegality as required by law.
Full text
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 6686 din 209 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de SC S.L. SRL în contradictor cu pârâta Z.C.D. și a dispus, în consecință, rezoluțiunea promisiunii bilaterale de închiriere din data de 1 iunie 2005 cu obligarea pârâtei la plata sumei de 4.500 Euro reprezentând avans și penalități în lei la data plății cu dobânda legală aferentă începând cu data de 6 octombrie 2005 și până la achitarea integrală a debitului.
Instanța de fond a reținut neexecutarea de către pârâtă a obligației asumate prin promisiunea bilaterală, reținându-se culpa acesteia în neperfectarea contractului de închiriere.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 627 din 19 decembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința și a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 3000 lei Euro (echivalentul în lei la data plății), menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Criticile apelantei cu privire la greșita reținere a situației de fapt cu referire la executarea obligațiilor s-au apreciat ca întemeiate de instanța de apel.
Această instanță, reținând realitatea promisiunii de închiriere, reapreciind probatoriul administrat la fond, a stabilit că la data încheierii promisiunii bilaterale promitentul chiriaș a plătit cu titlu de avans suma de 3000 Euro din chirie, aferentă unei perioade de 2 luni și 20 de zile și că termenul stabilit pentru încheierea contractului a fost 15 iulie 2005.
S-a mai reținut că ambele părți și-au respectat obligațiile în perioada de 45 zile convenită pentru încheierea contractului dar că la data stabilită pentru finalizarea contractului:15 iulie 2005 niciuna din părți nu a făcut demersurile necesare pentru încheierea contractului încetând astfel obligațiile parțiale.
În contra deciziei menționate au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.
1. Recurenta – reclamantă critică decizia atacată sub aspectul stabilirii situației de fapt neindicând niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, aceasta arată că în mod greșit instanța de apel s-a raportat numai la îndeplinirea obligațiilor secundare fără a avea în vedere nerespectarea de către pârâtă a obligației de a se prezenta pentru a încheia contractul de închiriere în data de 15 iulie 2005 și care reprezenta o obligație principală, și că, numai ea, reclamanta a făcut demersuri în sensul încheierii respectivului contract.
2. Recurenta – pârâtă critică decizia atacată invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltarea în fapt cuprinde, însă, un istoric al situației de fapt din perspectiva pârâtei, al hotărârilor pronunțate în cauză, iar cât privește critica în sine a deciziei atacate, aceasta se limitează la modul de apreciere a probelor în dovedirea obligațiilor asumate.
3. Cu privire la recursurile declarate în cauză Înalta Curte constată incidența prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Reținând că dezvoltarea în fapt a criticilor formulate de ambele recurente nu referă la nicunul din motivele de nelegalitate prevăzute, limitativ de art. 304 C. proc. civ., pârâta invocând numai formal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, și că nici nu permite identificarea vreunuia din motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art.304 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în conformitate cu care sub sancțiunea nulității cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și, în consecință, va constata nulitatea cererilor de recurs astfel promovate.
Față de cele ce preced este evidentă caducitatea cererii de înscriere în fals formulată de recurenta – pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanta SC S.L. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 627 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de pârâta Z.C.D. împotriva aceleiași decizii conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.