Parking concession contract deemed administrative; appeal on damages fails, remand stands

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1628 din 18 octombrie 2006, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC C.I. SRL București în contradictor cu pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA pe care, în consecință, l-a obligat la plata sumei de 98.889 lei beneficiu nerealizat pentru locurile de parcare nepredate pe perioada 2004 – 31 decembrie 2005 și la predarea diferenței de parcări până la 1500 locuri, respingând în rest acțiunea.

Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reclamanților MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CRAIOVA și PRIMĂRIA CRAIOVA împotriva reclamantei având ca obiect anularea și rezilierea contractului de asociere nr. 13/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA s-a încheiat un contract de asociere, nr. 13/2001 având ca obiect amenajarea și exploatarea în comun a parcărilor iar prin procesul verbal pe care reclamanta SC C.I. SRL București l-a încheiat cu PRIMĂRIA CRAIOVA la 31 august 2004 au convenit asupra majorării tarifelor de staționare conform contractului și la efectuarea predării - primirii locurilor de parcare, diferenței până la 1500 locuri în afara celor preluate inițial și prin procesul-verbal nr. 38470/2004, în termen de 6 luni.

Reținând nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA, respectiv a art. 14 prin care acesta s-a obligat la exclusivitatea exploatării parcărilor publice, nefiind predate decât 695 locuri din 1500, acțiunea a fost admisă în sensul obligării CONSILIULUI LOCAL CRAIOVA către reclamantă la plata sumei de 98.889 lei – beneficiu nerealizat pentru perioada septembrie 2004 - 31 decembrie 2005 precum și la diferența de parcări până la 1500 locuri, fiind respinsă cererea de obligare la majorarea tarifului și la prejudiciul datorat nemajorării pentru perioada 2001 – 26 august 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Cu privire la cererea formulată de pârâți, s-a reținut neîndeplinirea condițiilor art. 948 C. com. și că pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA își invocă propria culpă privind nepredarea locurilor de parcare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CRAIOVA ȘI PRIMĂRIA CRAIOVA , criticile acestora vizând natura contractului de asociere nr. 13/2001 care trebuia asimilat unui act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 215/2001 și H.G. nr. 965/2002 deoarece are ca obiect punerea în valoare a bunurilor de aparțin proprietății publice a Municipiului Craiova, eficiența pactului comisoriu cu consecința rezilierii unilaterale și numărul locurilor de parcare efectiv predate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 110 din 3 octombrie 2008 a admis apelurile declarate de reclamanți, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ.

Instanța de apel a reținut ca fiind incidente în speță prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data declanșării litigiului dedus judecății întrucât contractul de asociere nr. 13/2001 a fost încheiat de o autoritate publică CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică reglementată de Legea nr. 213/1998, fiind asimilat unui contract administrativ.

Oricum, susține instanța de apel, natura contractului de asociere în sensul că acesta este un contract administrativ a fost tranșată prin decizia nr. 750/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, iar instanța competentă să soluționeze orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ este instanța de contencios administrativ.

Se mai arată că în contractul pe care părțile l-au încheiat se referă la Legea nr. 69/1999 și HCL nr. 62/2000, nu la art. 251-256 C. com.

În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC C.I. SRL BUCUREȘTI pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare se arată că:

- în mod greșit instanța de apel a calificat contractul ca fiind un contract administrativ deoarece la data încheierii lui nu era în vigoare Legea nr. 554/2004;

- contractul în speță este rezultatul negocierii, nu este un act de autoritate al intimatei iar comportamentul pârâtei de a nu-l denunța unilateral ci de a se adresa instanței în vederea rezilierii lui este un argument în acest sens;

- decizia invocată ca și argument de instanța de apel, a fost pronunțată într-un alt litigiu care a avut ca obiect anularea unui act administrativ.

Intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și MUNICIPIUL CRAIOVA au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât legea aplicabilă litigiului este legea de la data soluționării lui iar prin decizia nr. 750/2008 a Curții de Apel Alba Iulia s-a tranșat natura juridică a contractului de asociere nr. 13/2001 ca fiind un contract administrativ.

Recursul nu este fondat.

Se impune, mai întâi, observația că recurenta deși a invocat ca suport pentru criticile sale motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 dezvoltarea lor se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a incidenței Legii nr. 554/2004 în cauza de față.

Cu privire la acest aspect se constată că Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial la 7 decembrie 2004 iar data intrării ei în vigoare a fost stabilită prin art. 31 din lege la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, aceasta fiind, deci, 7 ianuarie 2005.

Acțiunea promovată de reclamantă s-a înregistrat ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv la 23 martie 2005 așa încât normele procedurale pe care le conține, fiind de imediată aplicare, sunt incidente litigiului de față în determinarea competenței soluționării lui, neavând relevanță data încheierii contractului de asociere, aceasta privind raportul de drept fundamental dedus judecății.

Cum potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ iar contractul de asociere în speță se încadrează în noțiunea de contract administrativ definită la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, el având ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, parcările fiind determinate ca atare de instanțe în situația de fapt stabilită, soluția instanței de apel de trimitere a cauzei la secția de contencios administrativ a tribunalului spre competentă soluționare este corectă .

Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând ca legală decizia atacată va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă SC C.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 110/A din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.