Appeal on abrogated insolvency law fails; plaintiffs denied declaratory relief as sole successors to defunct company and forced deregistration.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiffs' appeal as unfounded, affirming the lower courts' decisions and leaving in force the Court of Appeal's judgment that rejected their claim; consequently, the plaintiffs failed to obtain a declaration that they were the sole successors of the defunct limited liability company and an order compelling the Trade Registry to strike the company off the register. The plaintiffs, former associates of a company whose bankruptcy had been closed by final judgment (which ordered its deregistration), sought to establish ownership over allegedly un-liquidated assets and to have the company struck from the register, claiming a right to these residual assets. The court held that the action lacked merit because it was founded on abrogated provisions of Law No. 64/1995, Article 132, which did not provide for the transfer of un-liquidated assets to associates (unlike current Law No. 85/2006, art. 133(1)(a)), and because the plaintiffs failed to prove through clear title documents that the disputed assets were indeed part of the insolvent company's patrimony, the claim being thus unsupported both on the applicable legal basis and on the evidence of ownership.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 din Legea nr. 64/1995, art. 1169 C. civ, art. 111 C. proc. civ, art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal on abrogated insolvency law fails; plaintiffs denied declaratory relief as sole successors to defunct company and forced deregistration: The plaintiffs, former associates of a company whose bankruptcy had been closed by final judgment (which ordered its deregistration), sought to establish ownership over allegedly un-liquidated assets and to have the company struck from the register, claiming a right to these residual assets. The court held that the action lacked merit because it was founded on abrogated provisions of Law No. 64/1995, Article 132, which did not provide for the transfer of un-liquidated assets to associates (unlike current Law No. 85/2006, art. 133(1)(a)), and because the plaintiffs failed to prove through clear title documents that the disputed assets were indeed part of the insolvent company's patrimony, the claim being thus unsupported both on the applicable legal basis and on the evidence of ownership.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9449 din 19 septembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților C.A. și C.G. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect solicitarea de a se constata că reclamanții sunt singurii succesori ai SC C.S. SRL și că pârâtul să fie obligat să procedeze la radierea societății din Registrul Comerțului.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin sentința nr. 2036 din 26 octombrie 2005 a admis cererea lichidatorului judiciar T.G. și în baza art. 132 din Legea nr. 64/1995, s-a închis procedura falimentului împotriva SC C.S.C. SRL București, dispunându-se și radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului București.
Reclamanții au avut calitatea de asociați ai societății menționate și au susținut că o parte din bunurile societății nu au fost valorificate în cadrul procedurii falimentului, rămânând în proprietatea lor, fără a se preciza în concret care sunt aceste bunuri și fără a se face dovada că acestea au aparținut societății conform art. 1169 C. civ.
Instanța de fond a respins cererea, apreciind că reclamanții nu ar putea avea decât calitatea de succesori cu titlu particular în ceea ce privește bunurile ce au făcut parte din patrimoniul societății, dar numai în măsura dovedirii acestor bunuri și a probării împrejurării că reclamanții sunt în posesia lor.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 44 din 29 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București a reținut că hotărârea instanței de fond este legală în condițiile în care nu s-a făcut dovada că bunurile pretinse de reclamanți au fost în patrimoniul societății debitoare care a fost radiată din Registrul Comerțului în urma sentinței Tribunalului de închidere a procedurii falimentului.
Împotriva menționatei decizii, reclamanții C.A. și C.G. au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 64/1995, completată prin Legea nr. 85/2006 și art. 111 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate recurenții reclamanți susțin în esență că procedura falimentului SC C.S.C. SRL trebuia să se închidă numai după lichidarea completă a activului acesteia, că bunurile enumerate în raportul de evaluare întocmit în cauză și anexat la dosar, rămase după satisfacerea tuturor creditorilor prin vânzarea apartamentului nr. 68 situat în București, se impunea a fi trecute în evidențele lor în urma comunicării sentinței de închidere a procedurii de judecătorului sindic, proprietatea indiviză a asociaților, corespunzător cotelor de participare la capitalul social, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziția asociaților.
Recurenții reclamanți mai susțin că Oficiul Registrului Comerțului și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice nu au efectuat mențiunile ce se impuneau în evidențele lor în urma comunicării sentinței de închidere a procedurii falimentului de judecătorul sindic, neclarificându-se situația juridică nici cu privire la imobilul construcție și teren situat în comuna Măgura, jud. Teleorman.
Recursul reclamanților este nefondat.
Înalta Curte analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că decizia din apel este corectă.
Astfel se reține că deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, la data introducerii acțiunii în instanță era în vigoare noua lege, Legea nr. 85/2006, care reglementează și în prezent procedura insolvenței.
Din sentința comercială nr. 2306 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, rezultă că în baza art. 132 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare SC C.S.C. SRL din Registrul Comerțului.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 64/1995, abrogată, judecătorul sindic poate pronunța o sentință de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fie lichidate în întregime, dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
La data închiderii procedurii falimentului SC C.S.C. SRL, în Legea nr. 64/1995, republicată, abrogată astăzi, nu erau prevăzute posibilitățile pe care legiuitorul a înțeles să le pună în prezent la dispoziția unei societăți aflate în faliment, care își achită toate creanțele și căreia îi mai rămân o serie de bunuri nevalorificate, astfel cum aceste aspecte sunt reglementate de art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel București a apreciat în mod just că nu s-a făcut dovada că bunurile despre care se susține că sunt în posesia reclamanților și asupra cărora s-a solicitat a se constata calitatea de proprietari a reclamanților, au făcut parte din patrimoniul societății aflate în faliment și radiată din Regsitrul Comerțului, întrucât înscrisurile invocate de aceștia nu fac dovada că au fost în proprietatea SC C., la dosar neexistând titluri de proprietate ale acestora.
În ceea ce privește imobilul din comuna Măgura, județul Teleorman, lichidatorul nu l-a putut valorifica, deoarece terenul aferent construcției a fost atribuit definitiv și irevocabil SC B.P. SRL care folosește și hala și mijloace fixe.
Așa fiind, cum reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispoziții normative abrogate, care nici nu prevedeau modalitatea actuală de trecere în proprietatea indiviză a asociaților a acelor bunuri din averea falitului care au rămas nevalorificate și nu s-a putut constata calitatea de proprietar asupra bunurilor în discuție în lipsa unor probe certe privind titlul de proprietate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții C.A. și C.G. împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.