Validity of public property concession contract despite reference to non-existent corporate entity and commercial jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, rendering the lower courts' rulings final and i n force; consequently, the absolute nullity of the 1993 commercial space concession contract was not established, and the defendant's obligation to vacate the premises was not enforced. The dispute centered on a local council's attempt to annul a concession agreement for a commercial space (land and buildings) and evict the individual signatory, arguing that the contract was void due to the non-existence of the commercial society purportedly represented by the signatory and that the commercial court lacked competence. The Court held that the commercial court had proper jurisdiction because the assets formed part of the state's private domain and the contract was of a commercial nature, and that the reference to a non-existent company was irrelevant to the validity of the contract, as the individual signatory was clearly identified as the concessionaire who bore the contractual rights and obligations under the instrument.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Validity of public property concession contract despite reference to non-existent corporate entity and commercial jurisdiction: Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în aplicarea art. 312 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18 aprilie 2007 reclamantul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUDEȘTI a chemat în judecată pe pârâtul P.J. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat la data de 14 iunie 1993 între SC B.B. SRL și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUDEȘTI.
Totodată, reclamantul a solicitat să se dispună evacuarea pârâtului P.J. din spațiul comercial situat în orașul Budești.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că la data de 14 iunie 1993 între CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUDEȘTI și SC B.B. SRL a intervenit contractul de concesiune al unui spațiu comercial aflat în Piața Budești, compus din teren în suprafață de 155 mp și clădiri situate pe acest teren în suprafață de 70 mp, contractul fiind semnat de pârât care s-a manifestat ca administrator al acestei societăți.
A mai arătat că a fost în totală eroare când a încheiat contractul de concesiune cu privire la persoana juridică SC B.B. SRL, fiind indus în eroare de pârât care a semnat contractul de concesiune în calitate de administrator al acestei societăți.
Prin sentința civilă nr. 1345 din 23 mai 2007 Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUDEȘTI împotriva pârâtului P.J.
In pronunțarea hotărârii, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada nulității absolute a contractului încheiat cu pârâtul.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 612 din 11 decembrie 2007.
În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că contractul de concesiune din 14 iunie 1993, a cărui anulare este cerută de reclamantă, s-a încheiat urmare licitației din 11 iunie 1993, la care a participat pârâtul în nume propriu, iar nu în numele vreunei societăți comerciale, licitare adjudecată în favoarea acesteia.
Ca urmare, nu există motive de nulitate, iar menționarea în contract a SC B.B. SRL, nu poate conduce la nulitatea contractului de concesiune pentru eroare, ca viciu de consimțământ.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- contractul de concesiune în litigiu are ca obiect concesionarea unui spațiu comercial, care este bun din domeniu public, astfel că competența soluționării revenea instanței de contencios administrativ;
- contractul de concesiune a fost semnat de pârâtul P.J., în calitate de administrator al SC B.B. SRL, deși această societate nu există, astfel că este nul.
Recursul este nefondat.
Necompetența instanței comerciale invocată de recurentă este de respins.
Contractul dintre părți are natură comercială, având ca obiect concesionarea unei suprafețe de teren și a unei clădiri. Aceste lucruri, ce fac parte din domeniul privat al statului, pot forma obiectul concesionării, instanța competentă să soluționeze litigiile legate de contractul de concesiune, este cea comercială.
În ce privește validitatea contractului, instanța de apel a reținut întemeiat că nu s-a făcut dovada unor motive care să ducă la nulitatea acestuia.
Semnatarul contractului, având calitatea de concesionar, așa cum este trecut în cuprinsul acestuia (pct. 1), este pârâtul P.J., astfel că, invocarea unei societăți comerciale, care s-a dovedit că nu există, este fără relevanță, drepturile și obligațiile contractului revenind numai părților semnatare.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în aplicarea art. 312 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantului CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUDEȘT1 împotriva deciziei comerciale nr. 612 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.