Judicial assistant’s mandate expiration: non-justiciability of administrative correspondence versus individual appointment acts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 97 din 18 iunie 2008 as Curții de Apel Pitești, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de numita D.I., în contradictoriu cu M.J. și având ca obiect anularea adresei din 19 aprilie 2008 emisă de pârât și continuarea mandatului său ca asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vâlcea, conform H.G. nr. 616/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul atacat nu este un „act administrativ” în sensul definiției date de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci doar o corespondență de informare adresată de pârât tuturor curților de apel, referitor la inițierea demersurilor către C.E.S. pentru desemnarea asistenților judiciari în raport cu numărul de posturi vacante ca urmare a expirării mandatului actualilor asistenți, în anul 2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta susține:

- încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea de către instanță a întâmpinării depuse de pârât înainte de termen și într-un singur exemplar. În drept, recurenta invocă dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Arată recurenta că excepția inadmisibilității acțiunii fusese invocată prin acea întâmpinare, astfel încât reclamanta nu a putut să-și formuleze apărări în combaterea excepției, iar notele scrise pe care le-a trimis într-o oră au ajuns la dosar după pronunțare;

- situația de fapt a evoluției activității sale de asistent judiciar începând din anul 2000, continuând din 2004, cu invocarea dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 304/2004. Recurenta reia toate argumentele de fond susținute prin acțiune, subliniind că obiectul contestației sale l-a reprezentat, de fapt, nemulțumirea întreruperii mandatului său de asistent judiciar, mandat care este de 5 ani, iar nu de 4 ani, cum consideră pârâtul;

- greșita apreciere a instanței asupra adresei atacate, întrucât ea a produs efecte. Arată recurenta că deși a reprezentat sindicatul C.A. timp de 8 ani, acesta, fără a-i comunica motivul, nu a mai reinvestit-o pentru un nou mandat, iar, pe de altă parte, pe baza adresei contestate, conducerea Tribunalului Vâlcea i-a comunicat – cu adresa din 4 iulie 2008 – să intre în concediu obligatoriu pentru perioada lucrată, după efectuarea acestuia urmând să-i înceteze raporturile de muncă.

Recursul nu se fondează.

1. Instanța a pus în discuție din oficiu inadmisibilitatea acțiunii menționând că aceeași excepție a fost invocată și de către pârât.

Reclamanta, fiind prezentă, a pus concluzii oral asupra excepției, astfel încât invocarea, acum, a încălcării dreptului la apărare este nefondată.

2. Argumentele din recurs privind fondul cauzei nu pot fi analizate aici, având în vedere că acțiunea a fost respinsă pe baza unei excepții dirimante, iar nu în fond.

3. În ceea ce privește natura actului atacat, susținerea recurentei că adresa în discuție este un act administrativ nu este fondată.

Instanța de fond a calificat corect acea adresă emisă de minister ca simplă corespondență, căci ea nu a modificat cu nimic raporturile recurentei în calitate de asistent judiciar.

Nimic n-o împiedica pe recurentă să atace actul individual care i se adresa direct în legătură cu calitatea sa de asistent judiciar, act pe care îl evocă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinței civile nr. 97 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.