Interim suspension of administrative termination of employment refused due to absence of well-justified case and imminent harm
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's order that refused to suspend the execution of a Ministry of Internal Affairs administrative decision terminating the appellant's employment. The dispute concerned an ancillary request for interim suspension within an action seeking the annulment of the specific administrative act, where the appellant argued that the loss of salary constituted imminent harm and that the principle of job stability outweighed the presumption of legality. The Supreme Court held that the statutory conditions under Article 14 in relation to Article 15 of Law No. 554/2004 were not cumulatively met, ruling that no well-justified case existed because the evidence did not reveal apparent illegality without a full trial on the merits, and no imminent harm was established because any financial prejudice was reversible through recalculation and restitution if the act were eventually annulled.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/1004; Interim suspension of administrative termination of employment refused due to absence of well-justified case and imminent harm: - în ceea ce privește paguba iminentă, instanța nu a ținut seama de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impune existența unei pagube iminente, întrucât, în speță, încetarea raporturilor de serviciu are drept efect direct lipsirea de salariu care echivalează cu o pagubă iminentă, iar textul art. 14 nu prevede ca această pagubă să nu mai poată fi recuperată pentru a se dispune suspendarea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, sectia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării ordinului nr. 1/2746 din 6 mai 2008, emis de M.A.I., formulată de numitul C.J.D. ca cerere accesorie în cadrul acțiunii de anulare a aceluiași ordin.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea nu întrunește condițiile prevăzute de art. 14, raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există o pagubă iminentă, întrucât efectele actului contestat nu produc o pagubă cu caracter irevocabil.
În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a constatat că nu poate aprecia nelegalitatea actului atacat înainte de a fi administrate toate dovezile și nici nelegalitatea aparentă a acestuia pe baza probelor aflate deja în dosar, căci ar risca să-și formeze o convingere eronată asupra ansamblului cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul critică soluția ca nelegală și nefondată, arătând că:
- în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța nu a ținut seama de principiul stabilității în funcție a funcționarilor publici cu statut special, prevăzut de dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Consideră recurentul că acest principiu nu poate fi înfrânt de prezumția de aparență a legalității de care se bucură - de regulă - toate actele administrative;
- în ceea ce privește paguba iminentă, instanța nu a ținut seama de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impune existența unei pagube iminente, întrucât, în speță, încetarea raporturilor de serviciu are drept efect direct lipsirea de salariu care echivalează cu o pagubă iminentă, iar textul art. 14 nu prevede ca această pagubă să nu mai poată fi recuperată pentru a se dispune suspendarea.
Recursul nu se fondează.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/1004, suspendarea executării actului administrativ, fiind o situație de excepție de la principiul executării din oficiu a petelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunțarea instanței de fond, aceste condiții trebuind îndeplinite în mod cumulativ, ele determinându-se reciproc.
Existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ emis în baza legii și pentru executarea acesteia.
Verificând întrunirea în cauză a acestor condiții, instanța de fond, în mod corect, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, la o sumară cercetare a fondului, instanța nu a putut reține elemente de vădită nelegalitate a actului administrativ atacat, motivele invocate de recurentul - reclamant fiind susțineri de netemeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată, decât prin administrarea probatoriului specific acțiunii de fond.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu material, instanța de fond a apreciat în mod corect că această condiție nu este îndeplinită, întrucât paguba invocată de recurentul - reclamant nu are un caracter irevocabil, iar în situația anulării actului administrativ atacat, recurentul - reclamant ar fi repus în situația anterioară cu consecința recalculării și restituirii drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit pe perioada în care actul administrativ a produs efecte, inclusiv alte prejudicii dovedite a fi fost suportate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarata de C.J.D. împotriva încheierii din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.