Suspension of Tax Assessment: Failure to Prove Imminent Irreparable Harm Under Administrative Litigation Law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (High Court) admitted the appeal filed by the public finance administration authorities, quashed the lower court’s decision, and dismissed the request for suspension, allowing the tax assessment to proceed. The dispute arose from a company's petition to suspend the enforcement of a tax verbal process pending the resolution of an action for the annulment of the same administrative act. The High Court ruled that the lower court erred in granting the suspension, as the petitioner failed to provide evidence demonstrating that the enforcement of the tax act would cause imminent and irreparable harm, a cumulative requirement under Article 9 of Law No. 29/1990 on Administrative Litigation, which must be well-justified to override the presumption of legality attached to administrative acts.
Legislator headnote
AI generatedart.9 din Legea nr. 29/1990, art. 9 din Legea 29/1990; Suspension of Tax Assessment: Failure to Prove Imminent Irreparable Harm Under Administrative Litigation Law: The dispute arose from a company's petition to suspend the enforcement of a tax verbal process pending the resolution of an action for the annulment of the same administrative act. The High Court ruled that the lower court erred in granting the suspension, as the petitioner failed to provide evidence demonstrating that the enforcement of the tax act would cause imminent and irreparable harm, a cumulative requirement under Article 9 of Law No. 29/1990 on Administrative Litigation, which must be well-justified to override the presumption of legality attached to administrative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision was explicitly cited in the reasoning preceding the operative order to establish the legal conditions for suspending the execution of an administrative act, which the court found not met, justifying the dismissal of the request.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. “S” S.A. și a dispus suspendarea executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002 încheiat de Administrația Finanțelor Publice Băilești, până la soluționarea acțiunii, aflată pe rolul aceleiași instanțe, privind anularea actului administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cerințele art.9 din Legea nr. 29/1990, în sensul că, pe rolul instanței de contencios se află o cauză având ca obiect cererea de anulare a actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, iar prin executarea acestuia s-ar produce reclamantei o vătămare iminentă și ireparabilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Băilești susținând că instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 din Legea 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se prevenii producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Or, în cauză, nici din considerentele hotărârii și nici din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condilțiilor cerute imperativ de prevederile legale citate mai sus: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului actului administrativ, în privința căruia s-a cerut anularea.
Afirmația generică făcută în considerentele hotărârii atacate cu recurs, cum că prin executarea procesului verbal respectiv s-ar produce intimatei reclamante o pagubă iminentă și ireparabilă, nu este susținută de probele cauzei și, pe de altă parte, este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar pe fond va fi respinsă cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice Băilești județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.