Compensation valuation for demolished expropriated property affirmed; municipal appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin contestația formulată de contestatoarea B.R. la data de 18 mai 2005 s-a solicitat anularea dispoziției nr. 2044 din 29 aprilie 2005 emisă de Primarul municipiului Pitești față de modul de stabilire a despăgubirilor cuvenite pentru imobilul ce a fost demolat în baza Decretului nr. 90/1950.

În motivarea contestației s-a arătat că imobilul casă și teren în discuție a fost moștenit de contestatoare de la tatăl său, preluat prin Decretul nr. 92/1950, construcția demolată, iar terenul aparține domeniului public, motive pentru care a solicitat despăgubiri, fiind nemulțumită de cuantumul în care i s-au acordat.

Prin sentința civilă nr. 122 din 12 septembrie 2005, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reținând aplicabilitatea imediată a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII – privind stabilirea plății despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate abuziv.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 87 din 21 noiembrie 2005 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș constatând incidența dispozițiilor art. 22 pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 794 din 8 martie 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 113 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Argeș a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 2044/2005 emisă de intimatul Primarul municipiului Pitești și a constatat că petenta este îndreptățită la despăgubiri de 780.000 euro pentru terenul de 780 m2 situat în Pitești, B-dul Republicii, în Parcul Central și pentru construcțiile aflate pe teren în cuantum de 307.431,18 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 154 din 25 aprilie 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri bănești, iar prin Decizia nr. 2044/2005 emisă de Primarul municipiului Pitești s-a respins cererea privind restituirea în natură și s-au propus despăgubiri în echivalent constând în titluri de valoarea nominală tranzacționată pe piața de capital în valoare de 1.138.206.218 lei pentru teren și construcție.

Prin apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece, greșit a fost anulată dispoziția contestată sub aspectul cuantumului sumei acordate cu titlu de despăgubiri, deoarece legea specială nu instituie obligația autorității deținătoare de a proceda la evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor, ci doar la formularea unei propuneri de acordare a acestor măsuri, propunere care a și fost făcută prin dispoziția contestată.

Se susține că instanța nu trebuie să rețină suma la care este îndreptățită reclamanta, respectiv cea stabilită de expert, această sumă impunându-se a fi cuantificată de autoritatea competentă de evaluare și stabilire – A.N.S.P.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin Decizia nr. 208/A din 20 octombrie 2008 a respins apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești prin Primar, reținând în esență că instanța de fond a modificat dispoziția emisă de Primarul municipiului Pitești numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor bănești la care contestatoarea este îndreptățită pentru imobilele teren și construcție demolată.

Susținerea apelantului în sensul că în mod greșit a fost precizată suma la care contestatoarea este îndreptățită reclamanta prin dispozitivul hotărârii apelate s-a reținut ca neîntemeiată, în condițiile în care competența în acest sens revine C.C.S.D.

Astfel, s-a arătat că evaluarea despăgubirilor cuvenite contestatoarei este o atribuție ce intră în competența instanței judecătorești, așa cum reiese din modul de redactare a art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit dispozițiilor acestui text de lege, deciziile emise de entitățile investite cu soluționarea notificării și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda despăgubire (.) se predau pe bază de proces verbal de predare – primire Secretariatului Comisiei Centrale.

Față de modul de redactare a dispozițiilor art. 16, s-a avut în vedere că după finalizarea etapei controlului juridic, primarul este obligat să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale dosarul privind notificarea, indicând și cuantumul despăgubirilor stabilite prin soluționarea căii de atac a contestației formulate împotriva dispoziției nr. 2044/2005.

S-a reținut ca neîntemeiată susținerea că evaluarea despăgubirilor se face exclusiv de C.E.D. și că nu este permisă această evaluare în etapa soluționării contestației împotriva dispoziției primarului.

Evaluarea în această etapă este impusă chiar de dispoziția art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispoziție care consacră dreptul instanței ca pe calea controlului judiciar să analizeze stabilirea dreptului la despăgubiri și cuantumul acestora. Este de neconceput că prin dispozițiile aceluiași art. 16, prin care se dispune transmiterea de către Comisia Centrală către evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în limita cărora se acordă titlurile de despăgubire, legiuitorul exclude posibilitatea ca instanța să cuantifice despăgubirile, câtă vreme în mod expres a făcut mențiune în alin. (1) al articolului despre necesitatea consemnării sumelor ce urmează a se acorda cu despăgubire.

Împotriva Deciziei nr. 208/A din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești au declarat recurs pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești, care nu au indicat temeiul juridic al căii de atac exercitată, formulând următoarele critici:

Se susține că instanța în mod greșit a anulat dispoziția contestată sub aspectul cuantumului sumei cu titlu de despăgubiri, având în vedere faptul că legea specială aplicabilă nu instituie obligația autorității deținătoare de a proceda la evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor, ci doar la formularea unei propuneri de acordare a acestor măsuri, propunere care a și fost făcută prin dispoziția contestată.

Se mai arată că, în mod greșit s-a stabilit că suma ce trebuie acordată este cea stabilită de expertul cauzei, în situația în care acest expert nu îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială în materia despăgubirilor.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează :

Instanța de fond a stabilit că despăgubirile cuvenite contestatoarei sunt în cuantum de 780.000 euro pentru teren și 307.431,18 lei pentru imobilul construcție demolat.

Numai acest aspect a fost modificat cu privire la dispozițiile contestate.

Contestatoarea este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru teren și construcția demolată, iar cuantumul acestor măsuri s-a stabilit de către instanța de fond.

Conform art. 26 alin. (3) din lege, dispozițiile contestației pot fi supuse controlului privind legalitatea de către instanță, etapă care face parte din procedura de restituire reglementată de legea de reparație.

Instanța de judecată, în cadrul efectuării controlului cu privire la dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată și a categoriei de măsuri reparatorii cuvenite, a procedat și la evaluarea despăgubirilor acordate, atribuție ce ține de sfera sa de competență.

Evaluarea despăgubirilor în această etapă a procedurii se impune în scopul soluționării legale a cauzei, fiind de neconceput ca, în cadrul controlului judiciar, etapă finală a procedurii reglementată de capitolul III din Legea nr. 10/2001, să nu poate fi stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora.

A reține că această abilitare o are exclusiv comisia prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005, capitolul VII este greșit.

Conform art. 16 Titlu VII din Legea nr. 247/2005, decizia sau dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor, în care sunt consemnate sumele ce urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite de situația juridică a imobilului (obiect al restituirii) se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale.

În consecință, recurenții sunt obligați ca după finalizarea controlului judecătoresc să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale dosarul cu notificarea și cuantumul despăgubirilor propuse.

În raport de toate aceste considerente, criticile fiind nefondate, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești împotriva Deciziei nr. 208/A din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2009.