Exclusion of pre-1945 state expropriation from Law No. 10/2001 restitution regime
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court's decision to reject the claim and thereby leaving the lower court's dismissal of the repair action in force. The dispute concerned a claim for compensation under Law No. 10/2001 regarding a real estate property allegedly expropriated by the state; the material facts established that the property in question (identified by a specific cadastral plot) had been seized by the state prior to March 6, 1945, pursuant to a 1940 Romanian-German repatriation agreement, rather than during the period covered by the current restitutive law (March 6, 1945–December 22, 1989). The decisive legal basis was Article 1 of Law No. 10/2001, which strictly limits the law's application to properties taken abusively by the state or through requisitions within the specified temporal framework, leading the court to conclude that pre-1945 expropriations fall outside the statute's scope and that the appellant failed to prove the property was taken within the applicable legal period.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Exclusion of pre-1945 state expropriation from Law No. 10/2001 restitution regime: Deși nu indică în drept temeiul cererii de recurs, dat fiind că aceasta privește pronunțarea instanței cu privire la alt imobil decât cel vizat de cererea de chemare în judecată, Înalta Curte va analiza critica recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la încălcarea principiului disponibilității.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul unchiului său F.A.S., fostul proprietar al imobilului, preluat de stat fără titlu în anul 1945, actualmente demolat.
În acest sens, curtea face referire la Convenția româno-germană de repatriere a etnicilor germani din comuna Voievodeasa, respectiv la Convenția între Guvernul Regal Român și Guvernul Reich-ului German, privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina și Dobrogea, în Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. l din Legea nr. 10/2001, fac obiectul aplicării acestei legi numai imobilele preluate abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.
Imobilul în litigiu, proprietatea autorului reclamantului, a fost preluat de stat în temeiul Convenției româno-germane de repatriere a populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea în Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940, în procesul verbal nr. 359 din 29 martie 1941 figurând proprietarul S.F. cu casa nr. 237, compusă din 3 camere și grajd și teren în suprafață de 300 mp.
Ulterior, cu parcela funciară nr. 302 din C.F. 118 a comunei cadastrale Voievodeasa, fostă proprietate a lui S.F., a fost împroprietărită în anul 1945, familia C.
Având în vedere că preluarea imobilului de către stat a avut loc anterior datei de 6 martie 1945, acesta nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recursul reclamantul tară a motiva în drept cererea și susținând că în mod nelegal nu i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile în care a solicitat despăgubiri pentru casa de la nr. 219, care se afla pe parcela funciară 302 din C.F. 118 Voievodeasa.
Aceasta este casa care a aparținut unchiului său F.A.S., și nu casa cu nr. 237 care a aparținut altui F.S., situată pe altă parcelă.
Deși nu indică în drept temeiul cererii de recurs, dat fiind că aceasta privește pronunțarea instanței cu privire la alt imobil decât cel vizat de cererea de chemare în judecată, Înalta Curte va analiza critica recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la încălcarea principiului disponibilității.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere, în analiza probatorului, imobilul situat pe parcela funciară 302 din C.F. 118 a comunei cadastrale Voievodeasa.
În legătură cu acest imobil, curtea de apel a reținut că se identifică cu imobilul ce a aparținut autorului reclamantului S.F., respectiv cu casa ce a purtat nr. 237.
Reaprecierea situației de fapt printr-o reanalizare a probatoriului administrat nu este posibilă in faza recursului, dată fiind actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care prevede expres și limitativ motivele pentru care se poare declara recurs.
Prin urmare, în raport de situația de fapt reținută, aceea că imobilul în litigiu ce a purtat nr. 237 a părtinit autorului reclamantului și a fost preluat de stat anterior datei de 6 martie 1945, hotărârea instanței de apel de respingere a acțiunii apare ca fiind legală și urmează a fi menținută.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva acesteia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D.O. împotriva deciziei nr. 78 din 1 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.