Tax evasion statute of limitations commencement date: expiration of tax payment deadline vs. date of underlying transaction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by two of the convicted individuals, thereby upholding the final decision that sustained their criminal convictions for tax evasion and associated offenses; the appellants were ordered to pay 200 lei each in judicial costs to the state, leaving the appellate court’s re-qualification of fraud to tax evasion and the imposition of suspended sentences with probationary supervision in full force. The dispute centered on a large-scale fiscal fraud scheme involving fictive fuel transactions and fake invoices used to evade taxes owed to the public road fund, with the appellants arguing that their criminal liability had prescribed under special statute of limitations provisions; the court rejected this claim, determining that the statute of limitations for tax evasion only begins to run upon the expiration of the statutory deadline for tax payment (end of February 2002), not at the date of the underlying transactions, thus falling outside the period of prescription claimed by the defendants. The decisive legal basis relied upon was the interpretation of Article 13 and Article 34 of Law No. 87/1994 regarding the moment of consummation of tax evasion, in conjunction with Article 124 and Article 122(1)(d) of the Criminal Code for the calculation of the special statute of limitations, and Article 386(c) of the Code of Criminal Procedure governing the grounds for the extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (2) C. pen, art. 289 C. pen, art. 26 C. pen, art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 13 C. pen, art. 35 alin. (1) C. pen; Tax evasion statute of limitations commencement date: expiration of tax payment deadline vs. date of underlying transaction: The dispute centered on a large-scale fiscal fraud scheme involving fictive fuel transactions and fake invoices used to evade taxes owed to the public road fund, with the appellants arguing that their criminal liability had prescribed under special statute of limitations provisions; the court rejected this claim, determining that the statute of limitations for tax evasion only begins to run upon the expiration of the statutory deadline for tax payment (end of February 2002), not at the date of the underlying transactions, thus falling outside the period of prescription claimed by the defendants. The decisive legal basis relied upon was the interpretation of Article 13 and Article 34 of Law No. 87/1994 regarding the moment of consummation of tax evasion, in conjunction with Article 124 and Article 122(1)(d) of the Criminal Code for the calculation of the special statute of limitations, and Article 386(c) of the Code of Criminal Procedure governing the grounds for the extraordinary appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the dismissal of the extraordinary appeal (contestație în anulare) as unfounded.
Provision cited for the obligation of the appellants to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 225 din 21 iunie 2007/A Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată în rejudecare (conform Deciziei penale nr. 57/A din 02 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara secția penală) au fost condamnați inculpații:
1. T.S.V., la:
-10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a) lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
-1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art. 37 (în fosta numerotare, art. 40) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.
-2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b), și lit. c) C. pen.; a fost dedusă durata reținerii preventive (23- 24 ianuarie 2002).
2. D.(fostă T.) F.C. la:
- 10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II a), lit. b) și lit. c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- 1 an închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 37(în fosta numerotare art. 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b) și lit. c) C. pen.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații M.C.M. și C.L.C.
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad, și, în consecință, inculpații T.S.V., D.F.C., M.C.M. au fost obligați în solidar între ei, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL C.C., la plata către M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 9.778.390.892 ROL despăgubiri, cu dobânzile și penalitățile aferente până la data plății efective a debitului; de asemenea, au fost obligați, în solidar, inculpații C.L.C., M.C.M. și D.F.C. la plata către aceeași parte civilă – M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad - a sumei de 7.888.323.004 ROL despăgubiri, cu dobânzile și penalitățile aferente până la data plății efective a debitului.
Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele din 12 martie 2002 și 14 martie 2002 asupra bunurilor inculpaților M.C.M., D.F.C. și C.L.C.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul cauzei.
Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul T.S.V. era asociat și administrator la SC M.P. SRL Chișineu Criș, societate înmatriculată în Registrul Comerțului Arad în anul 1996, având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata de combustibili gazoși, solizi și lichizi.
Între societatea inculpatului și Rafinăria V. SA s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 8/10 ianuarie 2001, conform căruia SC M.P. SRL a achiziționat, în perioada ianuarie - mai 2001, cantitatea de 1.055.770 kg. motorină, fără taxa destinată fondului special al drumurilor publice.
În aceeași perioadă, inculpatul a mai încheiat contracte similare cu Rafinăria A. SA și cu SNP P. - Sucursala Arad, pentru motorină în valoare de 1.745.353.970 lei și, respectiv, 4.492.259.174 lei.
Dat fiind că scutirea de la plata taxei datorată fondului special al drumurilor publice se acorda în funcție de destinația pe care agentul economic o atribuia carburantului, printr-o declarație pe proprie răspundere, inculpatul a emis o asemenea declarație, în sensul că motorina achiziționată va fi utilizată în condițiile dispozițiilor Legii 118/1996 și nu va fi comercializată.
Pentru comercializarea carburanților obținuți în condițiile reținute anterior, inculpatul T.S.V. a solicitat numitei C.C. și inculpatei M.C.M. procurarea unor facturi fiscale „în alb" pentru a realiza scriptic operațiunea de comercializare. Astfel, în perioada martie 2001 - noiembrie 2001 inculpata M.C.M., având acordul inculpatului T.S.V., a completat mai multe facturi fiscale aparținând SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL Oradea și SC D. SRL Ploiești.
Aceste facturi erau înregistrate de inculpata D.F.C., în calitatea sa de contabilă, în contabilitatea primară a SC M.P. SRL; astfel, scriptic, rezultă că SC M.P. SRL Chișineu Criș a livrat SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea produse petroliere cu regim special în valoare de 643.331.868 Iei, de 2.612.234.652 lei, și, respectiv, de 4.426.777.697 lei. In această modalitate, inculpatul T.S.V. a cauzat A.N.D. un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat, cu privire la SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea și SC H.C. SRL Oradea, că sediile acestora sunt fictive, administratorii nu pot fi găsiți la domiciliile declarate, iar actele contabile nu pot fi verificate, nefiind depuse bilanțurile contabile.
Pentru realizarea tranzacțiilor comerciale, inculpatul T.S.V. l-a contactat, în cursul lunii martie 2001, pe inculpatul C.L.C., în scopul tranzacționării scriptice a produselor petroliere prin SC F.T.O. SRL către SC M.P. SRL și alte societăți. Astfel, inculpații C.L.C., D.F.C. și M.C.M. au completat în fals mai multe facturi fiscale care atestau operațiuni fictive, în relația SC M.P. SRL - SC F.T.O. SRL - firme fictive; respectiv în relația SC F.T.O. SRL - firme fictive - SC M.P. SRL. Astfel, firmele în cauză nu mai desfășurau activități comerciale și, oricum, nu aveau ca obiect de activitate comercializarea produselor petroliere; totodată, șoferii care figurau în acte că ar fi efectuat acele curse au declarat că, în realitate, acele curse nu s-au efectuat, iar semnăturile de pe facturi nu le aparțin. Prin aceste operațiuni fictive M.F.P. a fost prejudiciat cu suma de 10.535.083.565 lei.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M.
Prin Decizia penală nr. 95/A din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații C.L.C., T.S.V., D.F.C. și M.C.M., a fost desființată în parte sentința atacată și:
1- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.S.V. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- în baza art. 11, pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen.;
2. - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat-o pe inculpata M.C.M. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări juridice, din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea 87/1994, aplicarea art. 13 C. pen.;
3- în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat-o pe inculpata D.(fostă T.) F.C. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. art. 13 din Legea 87/1994, aplicarea art. 13 C. pen.;
4- În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.L.C. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 și 40 din Legea nr. 81/1991, cu aplicarea art. 33 C. pen.
S-a aplicat inculpaților (1-4) pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b) și lit. c) C. pen.
În ce îi privește pe inculpații T.S.V., M.C.M. și D.F.C., s-a dispus în baza art. 861 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepse stabilite fiecăruia pe durata unei termen de încercare de 6 ani, determinată potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., inculpații au fost obligați ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În fine, acestor inculpați li s-a atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei din urmă decizii penale au declarat, recurs în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații T.S.V. și D.F.C. și apoi, la 2 septembrie 2008, a declarat recurs peste termen și inculpata M.C.M., susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3853 alin. (2), raportat la art. 363 și 365 C. proc. pen., întrucât a lipsit la toate termenele de judecată în apel și nu a fost prezentă la pronunțare, că a formulat cerere în termenul prevăzut de lege și că hotărârea primei instanțe nu a fost pusă în executare; apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus repunerea sus - numitei inculpate în termenul de recurs.
Cu privire la recursul declarat de Parchet, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., după examinarea probelor administrate în cauză s-a apreciat că acesta este nefondat, inclusiv cât privește modul de soluționare a laturii civile.
Totodată au fost apreciate ca nefondate – și respinse ca atare recursurile declarate ( în termen ) de inculpații T.S.V. și D.F.C. și (peste termen) de inculpata M.C.M., recursuri prin care - între altele - s-a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 și art. 122 lit. d) C. pen. (privind prescripția specială a răspunderii penale); sub acest din urmă aspect, Înalta Curte a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală se consumase – astfel cum rezultă din conținutul art. 13 din Legea nr. 87/1994 – în momentul producerii urmărilor materiale imediate (indiferent de data comiterii faptei), adică la data expirării termenului legal de plată a obligațiilor fiscale către stat - în speță, ultima zi a lunii februarie 2002 (potrivit art. 34 din aceeași lege ) – dată calendaristică în raport cu care durata prescripției (speciale) a răspunderii penale, determinată potrivit art. 124, cu referire la art. art. 122 lit. d) C. pen. nu era împlinită.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpații T.S.V. și D.F.C. au formulat contestația în anulare de față, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. și solicitând desființarea deciziei, cu consecința rejudecării recursurilor acestora și a pronunțării soluției de încetare a procesului penal, preconizată încă în acea cale de atac.
Contestația în anulare de față este nefondată.
Din examinarea considerentelor deciziei contestate rezultând că instanța de recurs (secția penală a acestei Înalte Curți) a examinat îndestulător motivul de casare invocat, în comun, de aceiași inculpați (întemeiat pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 15, teza a II-a C. proc. pen.) și, găsindu-l neîntemeiat (în raport cu prevederile art. 13 și art. 34 din Legea nr. 87/1994, din care rezultă că, în speță obligațiile fiscale către stat erau scadente la sfârșitul lunii februarie 2002, iar nu la 18 mai 2001 sau la 25 iulie 2001, cum fără temei se susține în motivarea scrisă a prezentei căi extraordinare de atac), a respins recursurile, soluție ce se învederează temeinică și legală.
Așa fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii T.S.V. și D.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 1846 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 1317/59/2007.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.