Inadmissibility of appeal for failure to exhaust administrative-jurisdictional remedies in material liability dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeals filed by an individual employee and a national forest management entity against a decision of the Court of Accounts, thereby leaving the lower appellate decision in force. The dispute concerned a material liability claim for damages allegedly caused by the employee, with the individual challenging the assessment of negligence and causation, while the employer contested the inadmissibility of its own prior appeal due to procedural standing issues. The decisive legal basis was the requirement under Article 4 of Law No. 29/1990 that administrative-jurisdictional appeals must be filed only after the exhaustion of all administrative-jurisdictional remedies; the court found that neither appellant had met this statutory precondition, rendering both appeals inadmissible despite the substantive arguments regarding the Labor Code provisions on material responsibility.
Legislator headnote
AI generatedart.4 din Legea nr.29/1990; Inadmissibility of appeal for failure to exhaust administrative-jurisdictional remedies in material liability dispute: C.M. critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, instanța nu a cenzurat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.102(1) din Codul muncii pentru stabilirea răspunderii sale materiale; că prejudiciul Direcției Silvice Vâlcea nu a fost real și cert, împutându-se și foloasele nerealizate de unitate, contrar prevederilor art-103(1) din Codul muncii, vinovați de producerea prejudiciului fiind partenerii comerciali ai Direcției Silvice Vâlcea, iar nu contestatorul C.M.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-au luat în examinare recursurile declarate de C.M. și de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a Curții de Conturi a României-Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenții C.M. personal și asistat de avocatul M.M.Regia Națională a Pădurilor și Direcția Silvică Vâlcea ambele reprezentate de juristul R.D., lipsind intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Curtea din oficiu a pus în discuția părților admisibilitatea recursurilor, față de prevederile art.4 din Legea nr.29/1990, în legătură cu epuizarea căilor administrativ jurisdicționale.
Avocatul M.M. a declarat că recurentul a epuizat căile administrativ jurisdicționale, recursul fiind admisibil.
Juristul R.D. a susținut de asemenea că recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea este admisibil.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Conturi a României – Secția Jurisdicțională prin Decizia nr.294 din 7 iunie 2002 a respins excepția tardivității declarării recursurilor jurisdicționale, formulată de intimatul-contestator C.M. ca neîntemeiată; a admis recursul jurisdicțional declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței nr.2 din 10 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicțional Vâlcea, a casat sentința atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare; a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Vâlcea, împotriva aceleiași sentințe, ca inadmisibil.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atât C.M., cât și Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea.
C.M. critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, instanța nu a cenzurat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.102(1) din Codul muncii pentru stabilirea răspunderii sale materiale; că prejudiciul Direcției Silvice Vâlcea nu a fost real și cert, împutându-se și foloasele nerealizate de unitate, contrar prevederilor art-103(1) din Codul muncii, vinovați de producerea prejudiciului fiind partenerii comerciali ai Direcției Silvice Vâlcea, iar nu contestatorul C.M.
Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea critică decizia atacată susținând că a avut calitate de parte la prima instanță, motiv pentru care a promovat în nume propriu și recursul jurisdicțional . Mai susține recurenta că a avut împuternicire și din partea Regiei Naționale a Pădurilor pentru promovarea recursului jurisdicțional și că a depus dovezi care atestă imposibilitatea recuperării prejudiciului de la persoanele juridice care l-au produs, acestea fiind insolvabile.
Recursurile sunt inadmisibile.
In adevăr, potrivit art.82 alin.1 din Legea nr.94/1992 republicată, împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Dar, potrivit art.4 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, actele administrative jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ.
Or, în cauză, nu au fost epuizate căile administrativ jurisdicționale, potrivit legii, de către nici unul dintre recurenți.
Așadar, recursurile urmează să fie respinse ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de C.M. și de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția Jurisdicțională, ca inadmisibile.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 februarie 2003.