Annulment of business share transfer: failure to disclose unrecorded tax debts does not constitute dolus under Civil Code Art. 960.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 noiembrie 2005, reclamanții M.I.B. și M.C.E. au chemat în judecată pe pârâții L.G. și S.S.K. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de cesiune părți sociale din 9 martie 2005 și toate actele subsecvente, respectiv actul adițional 5 din 9 martie 2005 și hotărârea adunării asociaților, mențiunea din registrul comerțului nr. 104599/2005 privind modificarea actului constitutiv; contractul de împrumut încheiat la 9 martie 2005 pentru suma de 1100 Euro; și repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâților la restituirea sumei de 25.000 Euro și a reclamanților la restituirea părților sociale.

Prin sentința comercială 695 din 24 februarie 2006, Tribunalul București a respins acțiunea reclamanților ca prematură, în lipsa concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 496 din 25 septembrie 2006, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare în fond.

Recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii de mai sus a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 672 din 13 februarie 2007.

Rejudecând cauza în fond după casarea dispusă de instanța de apel, Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 12894 din 7 noiembrie 2007, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 216 din 21 aprilie 2008, a respins apelul reclamanților, menținând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanții au declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată, întrucât instanțele au făcut o greșită aplicare a legii, ignorându-se și apreciindu-se eronat prevederile contractului de cesiune a cărei anulare au cerut-o.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanții le reiterează prin recursul de față se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se solicita modificarea hotărârii atacate, cum greșit se solicită.

Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în condițiile contractului de cesiune părți sociale nr. 9 din 9 martie 2005, intervenit între părți și a contractului de împrumut nr. 10 din 9 martie 2005.

Rezultă că părțile au stabilit cesiunea către reclamanți a părților sociale deținute de SC L.G.I. SRL, pentru suma de 36.000 Euro, având în vedere situația financiară a societății potrivit bilanțului din 30 decembrie 2004 și a balanței din luna ianuarie 2005.

Este adevărat că, potrivit verificărilor întreprinse de expertiza întocmită la judecarea în fond a cauzei, în evidențele contabile ale societății nu a fost menționată datoria din procesul – verbal de contravenție încheiat de A.N.A.F., pentru care s-a dispus poprirea conturilor.

Cum a rezultat că societatea nu înregistrase alte datorii, în afara celor nesemnificative constatate mai târziu și omise a fi menționate nu se poate invoca vicierea consimțământului la încheierea contractului de cesiune părți sociale, așa cum greșit solicită reclamanții.

Aceasta și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile art. 960 C. civ., întrucât omisiunea menționată mai sus nu are prin ea însăși un caracter determinat ca mijloc de viclenie la încheierea contractului.

În consecință, corect instanțele au reținut că, în speță, nu se poate reține că pârâții au obținut prin dol consimțământul reclamanților la încheierea contractului de cesiune parți sociale, situație în care nu se poate solicita anularea acestuia.

Astfel, că recursul reclamanților se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.I.B. și M.C.E. împotriva deciziei comerciale nr. 216 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.