Jurisdictional classification of public tender challenges for contractual staff as labor disputes rather than administrative litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul R.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, constatarea nulității absolute a concursului organizat de pârâtă în data de 21 noiembrie 2008 susținând că acesta a fost organizat cu nerespectarea prevederilor legale ale O.U.G. nr. 24/2000 și O.G. nr. 10/2008, referitoare la: respectarea termenului de depunere a dosarului pentru înscrierea la concurs; compunerea comisiei de concurs care îl includea pe Președintele Tribunalului Dolj deși organizarea concursului s-a făcut de Curtea de Apel Craiova; cerința impusă de comisia de concurs referitoare la studiile medii necesare candidaților deși atribuțiile postului de muncitor necalificat vizau curățenia și întreținerea toaletelor, curții, sălilor de ședință, holurilor și anexelor instanței iar el obținuse derogare de la M.J.; încălcarea condiției publicității, obligatorie pentru desfășurarea concursului în condiții de transparență și corectitudine.

Prin sentința civilă nr. 93 din 12 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență că cererea reclamantului privind înscrierea la concurs s-a înregistrat la data de 12 noiembrie 2008, ora 14,30, peste termenul anunțat de organizator ca dată limită de depunere a dosarelor, respectiv 11 noiembrie 2008.

De asemenea, s-a mai constatat că reclamantul nu a fost în măsura să facă dovada că a absolvit studii medii, fapt care de altfel nici nu a fost contestat de acesta, singura critică invocată fiind aceea referitoare la inoportunitatea impunerii acestei condiții pentru ocuparea unui post de muncitor necalificat.

Cu toate că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că a obținut de la M.J. o derogare pentru studii aceasta nu a făcut dovada deținerii unui astfel de înscris.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul R.C.A. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că la dosarul cauzei exista dovada comunicată prin adresă, de către Direcția Resurse Umane din cadrul Ministerului prin care se stabilește că potrivit anexei 5/2 a din OG. 10/2008 pentru ocuparea postului de muncitor nu se prevede cerința studiilor medii.

Recurentul mai susține că această adresă a fost comunicată si Președintelui Curții de Apel considerând că nu s-au respectat cerințele postului având în vedere că cel care este în măsură să stabilească ce fel de studii sunt necesare este angajatorul.

În aceste condiții recurentul consideră ca selecția candidaților a avut la baza o interpretare incorectă a dispozițiilor legale cuprinse în capitolul III din Regulamentul pentru Ocuparea Posturilor Vacante de personal contractual din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ aprobat prin Ordinul 2720 /2004 al M.J.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei.

Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a concursului organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de muncitor necalificat cu contract individual de muncă.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Obiectul litigiului, în cauza de față, nu se încadrează în textul de lege sus citat, fiind de fapt un litigiu de muncă, Curtea de Apel a organizat un concurs pentru ocuparea unui post de muncitor necalificat, cu contract individual de muncă.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze litigiile de muncă este Tribunalului ca instanță de conflicte de muncă.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.C., împotriva sentinței civile nr. 93 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.