Suspension of enforcement for jointly imposed tax liability based on proven filing of financial statements and unproven bad-faith insolvency causation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the tax authority, confirming the lower court’s decision to suspend the enforcement of the administrative decision that imposed joint and several liability on the company’s founders. The dispute arose from a challenge against a decision to hold the founders jointly liable for the corporation’s tax debts, alleging that they had caused the company's insolvency in bad faith by failing to file financial statements and concealing assets. The Court found the appeal unfounded because the underlying insolvency proceedings were subject to a pending objection, the allegation of bad faith was not proven, and it was established that the required financial statements had actually been filed. Relying on Article 14 of Law No. 554/2004 and Article 27(1)(b) of the Fiscal Code of Procedure, the Court determined that the legality of the contested act was doubtful and that its immediate enforcement would cause imminent, irreparable harm to the appellants' personal property, while noting that the tax authority could still secure its claim through other precautionary measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004; Suspension of enforcement for jointly imposed tax liability based on proven filing of financial statements and unproven bad-faith insolvency causation: Astfel în legătura cu paguba iminentă, recurenta a arătat că simpla reținere a unor prejudicii ce se vor putea produce societății SC P. SA, nu îndeplinește condiția prejudiciului material, viitor dar previzibil pe care îl are în vedere art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004. Tot astfel nici cazul bine justificat nu s-a dovedit a fi îndeplinit, - prin procesul verbal de constatare a insolvabilității fiind evidențiat faptul că nu au fost contabilizate o serie de bunuri dobândite precum și imposibilitatea stingerii unor obligații bugetare și prin executare silită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 28 noiembrie 2008, reclamanții N.N.C., P.G., M.A. și S.T. au chemat în judecată M.F.P. – A.F.P. a Municipiului Craiova, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 97715 din 17 noiembrie 2008 prin care s-a antamat răspunderea lor solidară cu o presupusă datorie a SC P.C. SA.
Prin sentința civilă nr. 372 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 97715/2008 până la pronunțarea instanței de fond.
S-a reținut pentru aceasta îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul „cazului bine justificat” și al iminenței producerii unei pagube, derivând din faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, iar executarea înainte de încheierea acesteia este de natură să creeze pagube serioase cu consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru A.F.P. a Municipiului Craiova, care a susținut în esență că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel în legătura cu paguba iminentă, recurenta a arătat că simpla reținere a unor prejudicii ce se vor putea produce societății SC P. SA, nu îndeplinește condiția prejudiciului material, viitor dar previzibil pe care îl are în vedere art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004. Tot astfel nici cazul bine justificat nu s-a dovedit a fi îndeplinit, - prin procesul verbal de constatare a insolvabilității fiind evidențiat faptul că nu au fost contabilizate o serie de bunuri dobândite precum și imposibilitatea stingerii unor obligații bugetare și prin executare silită.
Recursul nu este fondat.
Prin decizia contestată privind antamarea răspunderii solidare a reclamanților s-a reținut că prin nedepunerea unor situații financiare semestriale sau anuale la care au fost incluse și elemente patrimoniale ale debitorului a fost ascuns cu rea credință organelor de executare silită, patrimoniul debitorului – pentru aceasta fiind răspunzători reclamanții în calitate de fondatori.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. pentru a fi antamată răspunderea solidară, trebuie dovedită că aceștia au provocat cu rea credință insolvabilitatea debitorului.
Astfel fiind și cum în cauză procesul verbal de insolvență face obiectul unei contestații formulate de către reclamanți, nesoluționate încă, iar nedepunerea situațiilor financiare ca și ascunderea cu rea credință a unor bunuri, nu numai că nu a fost probată, fiind dovedit că în ce privește situațiile financiare, acestea au fost depuse și înregistrate la organele fiscale, legal și temeinic instanța fondului a apreciat ca fiind îndoielnică legalitatea actului administrativ a cărei suspendare a fost solicitată.
Sub aspectul pagubei iminente – punerea în executare a deciziei contestate - materializată prin vânzarea bunurilor personale ale reclamanților pentru o datorie stabilită în fapt de un act de o legalitate îndoielnică – corect a fost apreciată ca fiind de natură să-i prejudicieze grav prin imposibilitatea recuperării eventuale.
În plus, organul fiscal are la îndemână în condițiile C. proc. fisc. instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului, măsura suspendării nefiind de natură să aducă atingere caracterului executoriu al deciziei emise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Dolj în numele și pentru A.F.P. Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 372 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.