Criminal complaint against bailiffs' conduct during forced execution: appeal dismissed as unfounded, confirming non-initiation of prosecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the complainant, upholding the lower court’s rejection of the complaint and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial fees, thereby confirming the decision not to initiate criminal proceedings against the bailiffs. The dispute arose from the complainant’s allegation that the bailiffs committed offenses including misappropriation of documents and undervaluation of property during a forced execution, but the appellate court had previously found the complaint unfounded as the complainant lacked standing as the property owner and the prosecutor’s initial resolution concluded that no criminal offenses were committed. The decisive legal basis was the application of the "non-existence of facts" doctrine, where the Supreme Court affirmed that the investigative material contained no evidence of the bailiffs violating their duties, rendering the complainant’s allegations unsupported and insufficient to establish the constitutive elements of the reported crimes.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 3859 C. proc. pen, art. 38510 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal complaint against bailiffs' conduct during forced execution: appeal dismissed as unfounded, confirming non-initiation of prosecution: Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 587/P/2007 din 4 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B.C. și B.V. executori judecătorești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 193, 194, 242, 246, 189, 264, 271 și 323 C. pen., apreciindu-se că aceste fapte nu există.
Prin rezoluția nr. 17/II-2/2008 din 14 ianuarie 2008 a procurorului ierarhic superior, plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada că intimații executori judecătorești i-au vătămat interesele, sesizarea procurorului putând fi formulată numai de fiica petiționarei, proprietara imobilului.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței, iar prin sentința penală nr. 45 din 22 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara Șt.C., hotărâre ce a fost atacată de petentă în termen legal.
Prin decizia penală nr. 2367 din 27 iunie 2008, a admis recursul declarat de petiționara Șt.C.A. împotriva sentinței penale nr. 45 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, a casat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.
În urma judecării, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 237 din 28 august 2008, a respins plângerea petiționarei Șt.C.A., ca nefondată, hotărâre ce a fost recurată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele dosarului nr. 28487/P/2007, se reține că petenta a formulat plângere împotriva executorilor judecătorești B.C. și B.V., deoarece aceștia au sustras unele acte din dosarele de executare silită, au stabilit o valoare mai mică a apartamentului ce urma a fi scos la licitație publică și nu au respectat hotărâri judecătorești.
Prin rezoluția dată în dosarul sus-menționat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților executori judecătorești, reținându-se că aceștia au procedat în mod corect, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care petenta a făcut plângere.
Instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză au fost efectuate acte premergătoare din care nu rezultă nici un indiciu sau vreo bănuială că intimații și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauza privind executarea silită a numitei A.D.D. cu care petiționara a fost parte.
Înalta Curte constată că inexistența faptelor ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale este susținut de materialul probator administrat în cauza a cărei concluzie logică incontestabilă o reprezintă, susținerile petentei fiind simple afirmații care nu pot forma convingerea organului de urmărire penală cu privire la constatarea existenței vreuneia din infracțiunile sesizate de petentă.
Așa fiind, menținând rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiționara Șt.C.A. împotriva acesteia, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38510 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Șt.C.A. împotriva sentinței penale nr. 277 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.