Homicide legal qualification: exclusion of qualified murder aggravating factor for lack of public place element under Art. 152 Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. sau cea prevăzută de art. 178 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 78 C. pen.

În baza art. 174 – 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.F. la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea de la 14 martie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile N.C. 150.000 lei daune morale și 1008 lei despăgubiri materiale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în seara zilei de 13 martie 2008, în timp ce se afla în autoturismul proprietate personală pe DN Vidraru-Piscu Negru, în zona km 93, județul Argeș, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a sugrumat-o pe concubina sa, victima N.E.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea civilă N.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă a solicitat desființarea sentinței, majorarea pedepsei și a despăgubirilor sub forma daunelor materiale la suma de 7000 lei.

Inculpatul a criticat sentința ca fiind nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei. A susținut că încadrarea juridică dată faptei de prima instanță este greșită, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 174 C. pen.

A cerut desființarea sentinței și după schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Pitești, apelul părții civile, a fost admis, sentința a fost desființată în parte și rejudecând, au fost majorate despăgubirile civile de la 1008 lei la 7000 lei.

Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul în termenul legal, a atacat-o cu recurs. Prin memoriul-declarație depus la dosar și personal, a criticat hotărârile ca fiind nelegale.

A cerut casarea lor pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Așa cum a susținut și cerut încă de la prima instanță, inculpatul a arătat că uciderea victimei nu a avut loc într-un loc public (pe șosea), ci undeva într-un loc retras, în pădurea din apropierea Transfăgărășanului. A descris în amănunțime modul în care s-au petrecut lucrurile și a arătat, încă odată, că el a fost acela care s-a prezentat la poliție și s-a autodenunțat, că el i-a condus pe polițiști la locul unde a aruncat cadavrul și nu la locul unde a ucis-o pe concubină. A cerut schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 174 C. pen.

Recursul este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că organele de cercetare penală nu au făcut o verificare a locului faptei, locul unde s-a comis infracțiunea ci a locului unde, conduși de inculpat au găsit cadavrul abandonat de inculpat.

În tot cursul procesului, inculpatul a declarat și arătat că s-au deplasat cu autoturismul pe ruta Târgoviște – Pitești - Curtea de Argeș și s-au oprit în zona Barajului Vidraru. Pe Transfăgărășan au hotărât să întrețină raporturi sexuale în mașină și pentru aceasta au ales un loc mai retras, mai departe de șosea unde a parcat mașina. În momentul în care se pregăteau să întrețină raport sexual, concubina i-a făcut niște reproșuri, au început să se certe și ca să o liniștească, i-a astupat gura cu palma, astfel că victima s-a asfixiat.

Inculpatul a declarat constant că după ce a constatat că victima a decedat , a mai stat circa 10-15 minute, după care a pornit autoturismul cu intenția de a merge acasă, însă pe drum a hotărât să scape de cadavru, lucru pe care l-a și făcut. Ajuns în zona km 93 a oprit și a scos cadavrul din mașină, l-a târât pe marginea drumului, unde, din cauza greutății, l-a scăpat, astfel că trupul neînsuflețit s-a rostogolit în râpă.

Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite în principal, pe baza declarațiilor inculpatului. În lipsa altor probe nu se poate reține că omorul a fost săvârșit așa cum a reținut prima instanță, pe șosea (pe Transfăgărășan).

Omorul, potrivit declarației inculpatului, a fost comis în pădure, în apropiere de șosea, iar dubiul trebuie să-i profite inculpatului și apărarea sa că fapta nu a fost comisă într-un loc public și deci, încadrarea juridică în prevederile art.175 lit. i) C. pen. apare greșită.

Art. 175 alin. (1) lit. i) sancționează omorul săvârșit „în public” cu o pedeapsă cuprinsă între 15 și 25 ani, spre deosebire de art. 174 C. pen. (omorul simplu) text de lege care sancționează uciderea unei persoane cu pedeapsa cuprinsă între 10 și 20 ani.

Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public, atunci când a fost comisă:

- într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;

- în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;

- în loc neaccesibil publicului cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau noaptea și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane....

În doctrină și practica judiciară s-a arătat că poate fi socotit loc public în sensul art. 152 lit. a) C. pen., locul accesibil publicului cum sunt piața, parcul ș.a.

Potrivit reglementărilor silvice în vigoare, în pădurile, cu zone de refugiu al vânatului, în rezervațiile naturale, în pădurile declarate monumente ale naturii, în parcurile din jurul izvoarelor de apă minerală și potabilă captate pentru exploatare industrială ... accesul este permis numai pentru gospodărire și administrarea pădurii.

Rezultă din cele de mai sus că omorul nu a fost săvârșit în loc public, astfel că încadrarea juridică legală este cea prevăzută de art. 174 C. pen.

Așa fiind, recursul urmează a fi admis conform art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., decizia și sentința casate numai cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei de omor.

Rejudecând, se va dispune conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen.

Având în vedere gradul de pericol concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului care nu a mai săvârșit fapte antisociale până la vârsta de 60 de ani, a avut o conduită procesuală corectă, văzând limitele de pedeapsă prevăzute în art. 174 C. pen., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 5 ani.

Se va deduce din pedeapsa principală aplicată, timpul reținerii și arestării de la 14 martie 2008 la 3 martie 2009 și va fi menținută starea de arest.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor supuse recursului de față, urmează să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte ambele hotărâri atacate respectiv decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, secția penală.

Rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2008 la 3 martie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Drepturilor Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie 2009.