Transfer of sentenced person: waiver of consent requirement due to residence ban in executing state

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 30 martie 2009, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a recunoscut efectele hotărârii penale pronunțată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y al Tribunalului Regional St. Polten din Republica Austria, a dispus transferarea condamnatei B.L.M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii, a dedus durata măsurilor preventive și a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 93358/2008 Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești – Direcția Drept Internațional și Tratate, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea formulată de Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria prin care solicită transferarea persoanei condamnate B.L.M. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanțele de judecată din statul solicitant.

Se susține că prin hotărârea penală pronunțată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y, Tribunalul Regional St. Polten a condamnat-o pe numita B.L.M. la o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare, la pedeapsa amenzii de 11.405,274 Euro care se transformă în caz de neachitare în pedeapsa închisorii de 1 an și 14 zile și la pedeapsa amenzii reprezentând echivalentul valorii de 4.000.000 Euro cu transformarea în pedeapsa închisorii de 4 luni în caz de neachitare, pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă cu calificarea de profesionalitate și de comitere în cadru organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit. a) și b) din Legea penală financiară, încălcarea în mod intenționat a dreptului statului cu privire la monopolul de tutun prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară, evaziune fiscală cu calificarea de profesionalitate, prevăzută de art. 33 alin. (1), art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară. tăinuire fiscală cu calificarea de profesionalism prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară.

În fapt, s-a reținut că numita B.L.M., în perioada ianuarie 2004-octombrie 2004 a organizat, ca membru a unui grup, transportul a 129.000.000 bucăți de țigarete marca Memphis Classic din România în Austria și în alte țări membre ale Uniunii Europene eludând plata taxelor vamale, a vândut o cantitate de 15.000.000 de bucăți de țigări fără a deține autorizație prevăzută de regimul Monopolului de Tutun din 1996, și-a încălcat obligațiile fiscal vamale prin diminuarea accizelor la o cantitate de 70.000.000 bucăți de țigări importate nelegal în spațiul vamal U.E., iar în luna decembrie 2003 a vândut 20.000 de bucăți de țigări provenite din săvârșirea infracțiunii de contrabandă prin sustragere de la controlul vamal și micșorare a taxelor de consum.

Analizând actele existente la dosar, Curtea retine că cererea formulată este întemeiată urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, cu privire la condițiile transferării.

Astfel persoana transferabilă este cetățean român, având domiciliul în România, hotărârile pronunțate fiind definitive la data de 6 martie 2008, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată și dispozițiile art. 129 lit. c) din aceeași lege sunt îndeplinite în cauză, numita B.L.M. începând executarea pedepsei la 27 martie 2007 fiind arestată fără întrerupere de la acea dată, având mai mult de 6 luni de executat până la expirarea duratei pedepsei.

Deși legea prevede că transferul trebuie să fie consimțit de către persoana condamnată, Curtea reține că persoana condamnată nu este de acord cu transferul său în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă și în lipsa consimțământului, va dispune transferarea având în vedere că prin decizia din data de 14 aprilie 2008 a Direcției Federale de Poliție Wierner Neustadt i s-a aplicat interdicția de ședere pe termen nelimitat pe teritoriul Austriei.

Condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată, este îndeplinită numai pentru o parte din faptele pentru care a fost condamnată persoana transferabilă, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 273 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 221 C. pen.

Întrucât persoana transferabilă a fost condamnată pentru toate faptele printr-o singură sentință penală, Curtea apreciază că este îndeplinită și condiția dublei incriminări.

Împotriva sentinței, condamnata a declarat prezentul recurs.

La dosar, apărătorul ales al condamnatei a depus motive scrise de recurs (filele 61-62), acestea fiind expuse cu ocazia dezbaterilor, astfel cum se menționează în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele scrise de recurs (în esență, identice cu concluziile scrise depuse la prima instanță - filele 13-14), sentința este criticată pentru aceea că, în mod greșit, nu s-a avut în vedere împrejurarea că numita B.L.M. nu și-a dat consimțământul pentru a fi transferată într-un penitenciar din România.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Conform documentației transmisă de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, condamnata „are deja o interdicție de ședere legală și executorie emisă de Direcția de Poliție Federală Viena la data de 14 aprilie 2008, cu nr. 1-1013161/FrB/07” (fila 11 și filele 83-90, dosar procuror), devenind astfel incident art. 3 alin. (1) din Protocolul din 18/12/1997 la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate (M. Of. nr. 425 din 31august 1999), nefiind obligatoriu consimțământul condamnatei B.L.M. pentru transferarea sa în România.

Față de cele menționate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul condamnatei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată B.L.M. împotriva sentinței penale nr. 79 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.