Detention appeal inadmissible as interlocutory ruling from appellate court; detention affirmed, 600 lei costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant’s appeal against a lower court ruling that maintained pretrial detention, and ordered the defendant to pay 600 lei in judicial costs. The defendant had challenged a 29 September 2009 decision of the Bucharest Court of Appeal, which, acting as an appellate court, had upheld detention based on ongoing grounds and public-order risk. The High Court held that under Articles 160b(4), 141(1), 302(1), 3851, and 38515(1)(1)(a) of the Romanian Code of Criminal Procedure, an interlocutory decision maintaining a preventive measure may be separately appealed by recourse only when issued by a first-instance or appellate court, not by a court sitting as an appellate tribunal; allowing such an appeal would improperly vest a hierarchically superior court. Consequently, the defendant’s recourse was deemed inadmissible, leaving the detention order in force, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 160b alin. (2) C. proc. pen, Art. 141 alin. (1) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen; Detention appeal inadmissible as interlocutory ruling from appellate court; detention affirmed, 600 lei costs: The defendant had challenged a 29 September 2009 decision of the Bucharest Court of Appeal, which, acting as an appellate court, had upheld detention based on ongoing grounds and public-order risk. The High Court held that under Articles 160b(4), 141(1), 302(1), 3851, and 38515(1)(1)(a) of the Romanian Code of Criminal Procedure, an interlocutory decision maintaining a preventive measure may be separately appealed by recourse only when issued by a first-instance or appellate court, not by a court sitting as an appellate tribunal; allowing such an appeal would improperly vest a hierarchically superior court. Consequently, the defendant’s recourse was deemed inadmissible, leaving the detention order in force, and the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible because the challenged decision was issued by the court of appeal acting as a court of appeal, not a first-instance or appellate court.
Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal as inadmissible.
Used to raise the admissibility exception from ex officio, grounding the rejection of the appeal.
Procedural rule applied to determine jurisdiction and admissibility of the appeal.
Referenced as the basis for maintaining preventive arrest in the lower court's order, which is the subject of the inadmissible appeal.
Full text
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului D.M., apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul D.M.
La termenul de judecată din 15 octombrie 2009, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 3851 și art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și la art. 141 C. proc. pen., a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului declarat de inculpat.
Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Recursul inculpatului este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160b C. proc. pen. s-a instituit obligația instanței de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, prevăzându-se în alin. (3) din același articol că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Potrivit alin. (4) din același articol, încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
Această dispoziție trebuie corelată, însă, cu prevederile art. 141 C. proc. pen., pentru care este reglementată calea de atac, împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății, privind măsurile preventive.
Art. 141 alin. (1) C. proc. pen. prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Rezultă,deci, că încheierea la care se referă dispoziția menționată poate fi atacată separat cu recurs numai dacă este dată în primă instanță și în apel, iar nu și în cazul în care este pronunțată de instanța de recurs.
Ca urmare, de moment ce încheierea vizată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca instanță de recurs, este evident că recursul declarat de inculpat trebuie considerat inadmisibil.
De altfel, încheierea instanței de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs și pentru că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanțe ierarhic superioare celei firești cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece, în acest mod, s-ar nesocoti normele legale referitoare la competența instanțelor.
Inadmisibilitatea unei alte interpretări mai este impusă și de reglementarea de ansamblu C. proc. pen., din care se degajă principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă totdeauna de instanța firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată separat sau numai odată cu fondul.
În consecință, constatându-se inadmisibil recursul declarat, urmează să fie respins cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3513/1748/2008 (nr. 2156/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.