Pension backdating under Law 189/2000: Initial request date versus revision of final administrative decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower court’s rejection of the plaintiff’s claim, which resulted in the pension authority’s decision to backdate benefits to April 1, 2003, rather than the requested April 1, 2001, remaining in force. The dispute concerned the start date for pension rights under Law no. 189/2000, where the plaintiff argued that the one-year statute of limitations should not apply because she initially filed a request on March 22, 2001, but the authority had previously issued a final rejection decision in May 2002 and only reopened the case upon new evidence in March 2003. The court held that the specific provisions for reviewing already established rights and issuing new revision decisions under Article 10 of Law no. 189/2000, rather than the initial entitlement clause in Article 5, governed the situation, justifying the later start date based on the re-examination of the previously definitively rejected claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr.189/2000, art.10 din Legea nr.189/2000; Pension backdating under Law 189/2000: Initial request date versus revision of final administrative decision: În urma acestor noi dovezi, pârâta reexaminează cererea înregistrată inițial la data de 22 martie 2001 și emite decizia de revizuire nr.193/2003, contestată în prezenta acțiune și recunoaște reclamantei încadrarea în prevederile art.1 lit. c), Legea nr.189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2003.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 mai 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând modificarea deciziei de revizuire nr.193 din 5 aprilie 2003, în ceea ce privește data de la care se acordă drepturile conferite de Legea nr.189/2002 și anume, în loc de 1 aprilie 2003, să fie trecută data de 1 aprilie 2001.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a depus cererea la data de 22 martie 2001, înregistrată sub nr. 356, întrucât potrivit art. 5 din Legea nr.189/2000, „persoanele prevăzute în art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile acestei legi, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea” – deci începând cu 1 aprilie 2001.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.1006 din 25 iunie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs B.M., reiterând argumentele din acțiune și susținând, în esență, că instanța nu a ținut cont de actele depuse la dosar și nici nu le-a studiat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002 – emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei privind încadrarea în prevederile Legii nr.189/2000.
La data de 14 martie 2003 reclamanta a depus o nouă cerere însoțită de actele doveditoare referitoare la încadrarea sa în prevederile Legii nr. 189/2000.
În urma acestor noi dovezi, pârâta reexaminează cererea înregistrată inițial la data de 22 martie 2001 și emite decizia de revizuire nr.193/2003, contestată în prezenta acțiune și recunoaște reclamantei încadrarea în prevederile art.1 lit. c), Legea nr.189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2003.
În speță, nu are incidență dispozițiile art. 5 din Legea nr.189/2000 ci art.10 din Legea nr.189/2000 care arată „Direcția generală de muncă și protecție socială teritorială, atunci când este sesizată sau prin proprie inițiativă, se va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanțe până la data publicării în M. Of. al României, Partea I.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale se emite decizia de revizuire.
Pârâta a emis o nouă decizie de revizuire fiind sesizată la cererea reclamantei după aproximativ 1 an de la emiterea deciziei de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002, despre care reclamanta nu precizează în cerere și care a rămas definitivă.
Față de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civil nr.1006 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 februarie 2004.