Revision jurisdiction of successor court to abolished county court under Article 401 of the Code of Criminal Procedure

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 20 ianuarie 1966 a Tribunalului Popular al Raionului Pitești - Argeș a fost condamnat P.I. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare corecțională, 1 an interdicție corecțională și confiscarea parțială a averii, constând într-un autoturism „Wartburg” pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de delapidare prevăzută de art. 236 lit. c) cu aplicarea art. 107 C. pen. anterior, înșelăciune în dauna avutului obștesc prevăzută de art. 549 raportat la art. 536 cu referire la art. 236 lit. b) cu aplicarea art. 107 C. pen. anterior, fals în acte publice prevăzută de art. 401 pct. 2 C. pen. anterior, instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 120 raportat la art. 277 alin. (1) cu aplicarea art. 107 C. pen. anterior și corupere de martori prevăzută de art. 280 C. pen. anterior.

În fapt, s-a reținut că, în calitate de director adjunct al TRC Argeș a sustras elemente pentru un cazan de încălzire centrală pe care l-a instalat la TAPL Pitești însușindu-și contravaloarea manoperei de 4824 lei, că a pontat fictiv muncitori care exercitau lucrări la TAPL Pitești, CAP Rociu și G.A.S. Sâmburești, însușindu-și suma de 9510 lei, că pentru a justifica aceste fapte a întocmit acte fictive și că a instigat și corupt martorii pentru a face declarații în favoarea sa.

La 28 august 2008 s-a formulat, în baza art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., cerere de revizuire de către revizuientul P.I. care a susținut că hotărârea de condamnare este nelegală și netemeinică, întrucât s-a fundamentat pe declarațiile mincinoase ale unor persoane, că a fost condamnat în lipsă și că soluția pronunțată de tribunal constituie o eroare judiciară și, totodată, că există împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a efectuat cercetări conform art. 399 C. proc. pen. și a sesizat instanța cu concluzii de respingere a cererii de revizuire.

Tribunalul Argeș, secția penală, prin sentința penală nr. 222 din 4 iunie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a hotărârii de condamnare formulată de revizuientul P.I., cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., că nu există împrejurări noi și că revizuientul solicită prelungirea probelor și reinterpretarea probatoriului administrat și că nu s-a probat cu o hotărâre judecătorească de condamnare mărturia mincinoasă.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de revizuient, reținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, revizuientul P.I. care a susținut că cererea de revizuire a hotărârii de condamnare trebuia admisă, fiind întrunite cerințele art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

S-a solicitat casarea hotărârii atacate și a sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 401 C. proc. pen., așa cum au fost interpretate cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă la momentul introducerii cererii, datorită modificării legii procesual penale, aceasta nu mai avea competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că sentința de condamnare a fost pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Pitești – competent conform dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și ale art. 3 lit. a) din Legea nr. 5/1952 privind organizarea judecătorească în vigoare la data pronunțării acelei hotărâri.

Ulterior, prin efectul dispozițiilor art. 12 lit. a), art. 21, art. 22 și art. 87 din Legea nr. 58/1968 privind organizarea judecătorească, legea anterioară a fost abrogată, iar activitatea tribunalului raional a fost preluată de judecătorii.

După aceasta, a fost adoptată Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și apoi Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară care este în prezent în vigoare și care stabilește că justiția se realizează de instanța supremă, de curțile de apel, de tribunal și de judecătorii.

Rezultă deci, că prin evoluția reglementării, tribunalul popular raional are în prezent, ca instanță corespondentă, judecătoria și nicidecum tribunalul.

Așa fiind, se constată că Tribunalul Argeș nu avea competența să soluționeze cererea de revizuire, formulată de revizuientul P.I., aceasta revenind Judecătoriei Pitești, instanța corespunzătoare Tribunalului Popular al Raionului Pitești.

Întrucât Tribunalul Argeș a încălcat dispozițiile legale referitoare la competența după materie, iar instanța de apel a confirmat această hotărâre, soluțiile pronunțate sunt lovite de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care nu poate fi înlăturată în nici un mod și care se ia în considerare chiar și din oficiu.

În consecință, Curtea, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. pen. urmează, în baza art. 38515 pct.1 lit. c) din același cod, a admite recursul declarat de revizuient, a casa decizia atacată și sentința primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuientul P.I. împotriva deciziei penale nr. 58/A din 7 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 222 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Argeș și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Pitești.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 5 octombrie 2009