Substitution of preventive detention with obligation not to leave locality under Article 139 CPP and CEDO reasonable length of detention standards.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele, în baza art. 139 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului G.D., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, județul Iași, fără încuviințarea Curții de Apel Iași.

În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen., instanța a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul G.D. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția comunei Românești, județul Iași, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție și ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Curții de Apel Iași;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Conform art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul G.D. este obligat să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de partea civilă C.E., de membrii familiei acesteia, de martora U.M. și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința victimei B.M.

Conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor stabilite se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Instanța a dispus punerea în libertate a inculpatului G.D. la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.

Analizând lucrările dosarului, instanța a concluzionat că temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sub aspectul pericolului pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a modificat, raportat la probatoriul asupra căruia instanța urmează a se pronunța și administra, pentru a nu se depăși termenii unei detenții rezonabile. Curtea a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 139 C. proc. pen. în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu impunerea obligațiilor concretizate prin dispozitivul prezentei încheieri, conform dispozițiilor art. 145 C. proc. pen. pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Împotriva încheierii de ședință din 24 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 9617/99/2008 de Curtea de Apel Iași a declarat recurs Parchetul de pe lângă curtea de Apel Iași.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit, a înlocuit măsura preventivă luată cu o altă măsură preventivă, deoarece se impunea menținerea măsurii arestării preventive.

Recurentul menționează că probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond și chiar în fața instanței de apel până la data de 28 septembrie 2009 confirmă îndeplinirea cumulată a condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru inculpat. Astfel, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente: gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul este cercetat; natura și importanța deosebită a valorilor sociale lezate (dreptul la viață); urmarea produsă și, nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celei comise de inculpat.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 11 octombrie 2008 în cursul urmăririi penale în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura fiind prelungită și menținută succesiv în condiții legale pe parcursul procedurii penale a urmăririi penale, a judecății în primă instanță și în apel.

Cauza se află în faza procesuală a judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare, cercetarea judecătorească nefiind finalizată.

Instanța de apel a reținut corect că în cauză continuă să existe indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat în cauză, condiție impusă de art. 136 C. proc. pen. pentru luarea măsurilor preventive.

Curtea a reținut că martora U.M., concubina victimei și-a modificat declarația în apel, în sensul că nu a existat nici un conflict între inculpat și victimă în seara respectivă și că nu a văzut când inculpatul a lovit cu cuțitul victima, care dormea.

Raportându-se la criteriile de evaluare conform art. 6 paragraf 1 din CEDO și art. 5 paragraful 3 CEDO, instanța a apreciat, în mod corect, că durata arestării preventive a inculpatului de la data de 10, respectiv, 11 octombrie 2008 până în prezent este o durată rezonabilă care nu se impunea însă a fi menținută. O bănuială legitimă privind comiterea de către inculpat a unei infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, însă după o anumită perioadă de timp ea nu mai este suficientă, fiind necesar să existe noi motive care să justifice continuarea privării de libertate.

Inculpatul nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv în declarațiile de martori audiați în cauză, așa încât se poate concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică sub aspectul posibilității și aptitudinii de comitere de noi infracțiuni sau a posibilității interferării acestuia cu actele și probele cauzei în sensul influențării lor.

Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 139 C. proc. pen. și, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva încheierii din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul nr. 9617/99/2008, privind pe inculpatul G.D.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.