Choice of preventive measure between detention and obligation to remain in the locality during execution of a European Arrest Warrant

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus măsura obligării persoanei solicitate B.T., de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 19 septembrie 2009 (aceasta fiind reținerea de 24 ore, conform ordonanței) până la data de 23 septembrie 2009, inclusiv.

În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii, persoana solicitată a fost obligată să respecte obligațiile de la lit. a) - d) din acest text de lege.

În baza art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen. s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor stabilite, se va lua față de aceasta măsura arestării. S-a fixat termen la data de 23 septembrie 2009, ora 10,00, conform art. 90 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole împotriva persoanei solicitate, tradus în limba română. Instanța a dispus emiterea unei adrese în sensul comunicării mandatului european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.

Analizând lucrările dosarului instanța de fond a concluzionat că lipsa antecedentelor penale ale persoanei solicitate (fișa de cazier judiciar nefiind depusă la dosar, iar din declarația persoanei solicitate dată în fața instanței a rezultat că aceasta nu a fost condamnată anterior de instanțele române), reținându-se că persoana solicitată a contestat însăși prezența sa pe teritoriul spaniol în perioada săvârșirii faptelor, impune măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 5 zile, până la prezentarea mandatului european de arestare, considerându-se că aceasta este măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementată de Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv atingerea finalității acestei proceduri, legea lăsând la latitudinea instanței să dispună una dintre cele două măsuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că raportat la multitudinea și gravitatea faptelor, săvârșirea acestora de către mai multe persoane, faptul că persoana solicitată nu este încadrată în muncă și nu are alte surse constante de venit (conform propriilor declarații date în fața instanței) precum și faptul că există riscul ca persoana solicitată să nu se prezinte la judecarea cauzei în fața autorităților spaniole, se impune luarea măsurii arestării.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că împotriva persoanei solicitate B.T., Tribunalul de Instrucție nr. 4 din Arganda a emis mandatul de arestare preventivă nr. P.A.352/2009 din data de 25 august 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere ilicită, infracțiune împotriva patrimoniului – furt utilizând forța, infracțiune împotriva siguranței rutiere, infracțiuni prevăzute de Codul penal spaniol, constând în aceea că, la data de 21 martie 2009, rupând gardul care înconjura hala societății de curierat și transport SEUR, și-a însușit marfa; forțând ușile unui camion și-a însușit marfa din interior, în timp ce acesta circula, fiind sprijinit și de alte persoane; utilizând forța și-a însușit marfa din hala societății N.; la data de 12 mai 2009 a sustras marfa din hala societății B.V.C. SA; la data de 14 mai 2009 și-a însușit marfa din hala societății L. și, la aceeași dată, și-a însușit marfa din hala societății T.V.; în perioada 13-16 martie 2009, și-a însușit marfa din hala societății L.P.

La data de 25 august 2009, autoritățile judiciare spaniole au emis mandatul european de arestare și s-a solicitat Biroului Național Interpol luarea măsurilor pentru căutarea, depistarea și identificarea persoanei solicitate, aceasta fiind găsită la domiciliu, adusă în fața procurorului și reținută pentru 24 ore, conform ordonanței de reținere din data de 18 septembrie 2009.

Conform art. 883 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, în caz de urgență, măsura reținerii poate fi luată pe baza semnalării transmisă prin Interpol, care nu echivalează cu mandatul european de arestare, caz în care Biroul Național Interpol solicită mandatul de la Biroul corespondent și transmiterea către parchetul competent în cel mult 48 de ore de la reținerea persoanei solicitate, iar art. 90 alin. (2) prevede că, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 883, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Curta în mod corect a reținut că în cauză există urgență, dar se impune măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile și nu arestarea persoanei solicitate, până la prezentarea mandatului european de arestare.

La aprecierea urgenței, s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate.

Persoana solicitată a contestat prezența sa pe teritoriul statului spaniol în perioada săvârșirii faptelor.

Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi respins recursul ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 302/2004, modificată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8870/2/2009 privind persoana solicitată B.T.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 640 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie 2009.