Criminal complaint for corruption: sufficiency of evidence of intervention and DNA jurisdiction over non-initiation resolutions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as unfounded and ordered it to pay 1,000 RON in judicial costs, thereby upholding the appellate court’s decision to reject the criminal complaint filed by the appellant. The dispute involved a complaint against resolutions from the National Anticorruption Directorate (DNA), specifically a non-initiation decision regarding allegations of corruption under Article 257 of the Penal Code in connection with the Integrity Law, where the appellant claimed certain individuals had influenced a negative outcome in a separate criminal case. The court held that the complaint lacked merit because the appellant failed to provide evidence that the accused persons had actually intervened to secure a favorable decision, and that the mere existence of a negative judicial outcome did not constitute a criminal offense. The court further rejected the exception of lack of material competence, finding the DNA competent under Emergency Government Order no. 43/2000, and based its final ruling on Articles 385 and 38515 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 257 alin. (1) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal complaint for corruption: sufficiency of evidence of intervention and DNA jurisdiction over non-initiation resolutions: The dispute involved a complaint against resolutions from the National Anticorruption Directorate (DNA), specifically a non-initiation decision regarding allegations of corruption under Article 257 of the Penal Code in connection with the Integrity Law, where the appellant claimed certain individuals had influenced a negative outcome in a separate criminal case. The court held that the complaint lacked merit because the appellant failed to provide evidence that the accused persons had actually intervened to secure a favorable decision, and that the mere existence of a negative judicial outcome did not constitute a criminal offense. The court further rejected the exception of lack of material competence, finding the DNA competent under Emergency Government Order no. 43/2000, and based its final ruling on Articles 385 and 38515 of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule applied to obligate the appellant to pay judicial costs.
Full text
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin sentința penală nr. 10/F din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentei SC P.F. SRL GALAȚI, prin administrator U.P. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., nr. 131/P/2007 din 26 noiembrie 2007 și nr. 208/II/2/2008 din 18 februarie 2008.
În esență, instanța de fond a reținut că petenta nu a indicat nici o probă din care să reiasă că persoanele indicate în plângere ar fi săvârșit faptele reclamate, iar împrejurarea pronunțării unei soluții nefavorabile petentei nu conduce automat la ideea că s-ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În termen legal, prin administrator U.P., petenta a exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care, însă, nu și l-a motivat, neaducând nici o critică concretă hotărârii instanței de fond.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată cât și din oficiu, sub toate aspectele - conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rezoluția nr. 131/P din 26 noiembrie 2007, D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.V., M.D.D., U.V. și R.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Organul de urmărire penală a reținut că M.D., în calitate de adjunct șef al I.P.J. Galați și U.V., în calitate de șef serviciu investigație fraude, au semnat adresa din 13 octombrie 2006, de trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care se înainta un dosar penal.
Nici unul din făptuitorii reclamați nu au intervenit însă pe lângă vreo persoană pentru ca în Dosarul penal nr. 6028/P/2004 să se adopte o soluție nefavorabilă petentei.
Corect a apreciat instanța de fond că excepția de necompetență materială a procurorului D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați nu ar fi fost competent să adopte rezoluția nr. 131/P/2007, este nefondată, în raport cu dispozițiile art. 13 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 43/2000.
Neidentificându-se nici un indiciu care să confirme realitatea susținerilor petentei, instanța de fond a adoptat o soluție legală și temeinică.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentei va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 10/F din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.