Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order on material competence in criminal revision proceedings

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;

Revizuientul C.I. s-a adresat Înaltei Curți, formulând recurs împotriva încheierii din 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 4948/62/08, încheiere prin care s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în soluționarea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 523/ S din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 1247 din 27 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost condamnat, la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/1001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea apelului formulat de revizuientul condamnat C.I. împotriva sentinței penale nr. 46/ S din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, a soluționat excepția lipsei competenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov invocată de revizuient, în sensul că în raport de natura infracțiunii pentru care s-a pronunțat condamnarea respectiv, art. 12 din Legea nr. 678/2001, procedura prealabilă a revizuirii desfășurate în fața procurorului, aparținea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brașov.

Instanța de apel, a apreciat că dispozițiile art. 397 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de revizuire se adresează procurorului din parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță” în speță, acesta fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Împotriva încheierii, revizuientul condamnat, a declarat recurs, cale de atac inadmisibilă.

Dispozițiile procesual penale, respectiv art. 385 alin. (1) C. proc. pen., reglementează expres hotărârile care pot fi supuse recursului.

Din expunerea limitativă a acestora, rezultă fără echivoc că acestea sunt sentințele pronunțate de judecătorii, în cazurile prevăzute de lege sau deciziile pronunțate ca instanțe de apel, de tribunale.

Pe de altă parte, art. 3851 C. proc. pen. „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs.

Cum încheierea interlocutorie, prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției invocate de apelantul revizuient condamnat, nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate separat cu recurs, calea de atac dedusă judecății va fi respinsă conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. pen., ca inadmisibilă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuient C.I. împotriva încheierii din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.