Eligibility of children born during parental displacement as beneficiaries of ethnic refugee compensation under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the pension authority's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s order to annul the administrative decision denying benefits and obligating the authority to recognize the claimant as a beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000. The dispute concerned the claimant’s right to refugee status and associated pension benefits, with the authority arguing that the claimant, born in 1944, could not inherit refugee status because he was not yet born when his parents were ethnically expelled in 1940 and that anticipatory legal capacity applied only to inheritance. The court held that the claimant acquired refugee status at birth because his parents’ expulsion from their domicile due to ethnic motives deprived the family of a stable legal residence throughout the relevant period, and explicitly rejected the argument that the claim relied on anticipatory legal capacity, confirming that the rights were established solely from the date of birth under Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of children born during parental displacement as beneficiaries of ethnic refugee compensation under Law 189/2000: Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 16.02.1944, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.355/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-a pezentat intimatul reclamant M.I., personal, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
Intimatul M.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22.05.2002, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr.509/16.04.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.355/CA/17.06.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.509/16.04.2002, și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 16.02.1944, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Impotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
In primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunocută minorului de data concepției numai în materie de moștenire și deci intimatul care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născut după data de 7.10.1940, la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din satul Mihai Bravu, județul Bihor, ca localitate de domiciliu în localitatea Cerna, județul Timiș, intimatul a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a efectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6.03.1945 și pentru toți membrii familiei intimatului refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. In atare situație instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 16.02.1944, intimatul a avut asemenea părinților săi statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al legii nr.189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatului. In consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.355/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.