Preventive arrest in European Arrest Warrant surrender procedure upheld against motion for release to self-surrender

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 21/MEA din 31 decembrie 2009 Curtea de Apel Iași a admis sesizarea procurorului și în baza art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008 dispune arestarea persoanei solicitate H.K., cetățean român și irakian, aflat în stare de reținere, în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Public de pe lângă Curtea Regională Leipzig, dl. procuror public S., la data de 16 noiembrie 2009, cu nr. referință Dosar 102 Js 3887/09, 304 AR Rh 2174/09 pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 31 decembrie 2009 și până la 28 ianuarie 2010, inclusiv. Dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare. Persoana arestată H.K., va fi depusă în Arestul I.P.J. Iași.

Pentru a dispus această soluție, instanța de fond a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul Public de pe lângă Curtea Regională Leipzig, Germania, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile germane la data de 16 noiembrie 2209 pe numele persoanei solicitate H.K.

Se reține în sarcina acestuia că este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane în scopul obținerii de câștiguri ilicite prevăzută de art. 96 alin. (1) nr. 1 alin. (2), nr. 1 alin. (4), nr. 95 alin. (1) nr. 3 privind actul de rezidență art. 53 alin. (1) C. pen. german.

Reținând că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004 modificată, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile de la 31 decembrie 2009 la 28 ianuarie 2010.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată arătând că dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a se putea preda autorităților germane.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocat cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta persoană solicitată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării în cauză fiind întrunite condițiile prev. de art. 90 din Legea 302/2004 privind procedura de executare a mandatului european de arestare.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (8) din Legea 302/2004 modificată, potrivit cărora, „atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată”.

Față de natura faptelor comise, față de modalitatea de comitere a faptelor astfel cum sunt descrise în mandatul european de arestare, Înalta Curtea apreciază că în mod corect s-a luat față de persoana solicitată măsura arestării preventive în vederea predării către autoritățile germane.

Solicitarea recurentului în sensul de a fi pus în libertate pentru a se preda autorităților germane, nu este întemeiată cât timp dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea 302/2004 stabilesc ca în cazul în care instanța dispune față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Ca atare cererea persoanei solicitate de a fi pusă în libertate pentru a se preda personal autorităților judiciare nu poate fi avută în vedere, punerea în executare a unui mandat european de arestare putând fi efectuată numai în conformitate cu prevederile Legii 302/2004 modificată, privind cooperare judiciară internațională în materie penală.

Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul persoanei solicitate ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.K. împotriva încheierii nr. 21/MEA din 31 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 930/45/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.