Unfounded bribery complaint against ruling judge fails; non-prosecution upheld, costs awarded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 39/F din 13 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției nr. 52/P/2008 din 08 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați.

În baza dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a menținut soluția din rezoluția atacată.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că petentul P.I. a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 52/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați.

Inițial, plângerea a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin sentința penală nr. 1534 din 15 septembrie 2008 s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

Plângerea petentului P.I. a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 133/44/2009.

Prin motivele aflate la fila 2 dosar nr. 5607/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că plângerea adresată Parchetului a fost respinsă fără a fi efectuate verificări.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, efectuarea de cercetări, audierea sa și trimiterea în judecată a intimatei A.R.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 52/P/2008 din 08 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus disjungerea în ceea ce privește săvârșirea de către A.R. a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre competentă soluționare.

Pentru a dispune astfel s-au reținut următoarele:

La data de 19 martie 2008 la Serviciul Teritorial Anticorupție Galați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție București s-a primit plângerea penală a reclamantului P.I., din comuna Matca, județul Galați. Acesta a sesizat că are un proces civil cu vecinul său V.G., pentru o suprafață de teren situată în intravilanul comunei Matca, județul Galați.

Deși a dovedit cu acte că terenul respectiv îi aparține, instanța de fond dându-i câștig de cauză, în recurs, la Tribunalul Galați, judecătoarea A.R. i-a respins acțiunea, datorită relațiilor pe care acesta le-ar avea în comuna respectivă.

Fiind audiat, reclamantul P.I. a declarat că din anul 1996 se află într-un litigiu civil cu numiții V.G. și B.G., din comuna Matca, județul Galați. Acțiunea civilă formulată de reclamantul P.I. privește revendicarea unei suprafețe de teren de 1370 mp situată în intravilanul comunei Matca.

În recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1501 din 11 iunie 2002, care s-a judecat la Tribunalul Galați, președinte al completului de judecată a fost judecătoarea A.R. Reclamantul a solicitat recuzarea acesteia, motivat de faptul că este rudă cu părțile adverse, dar cererea i-a fost respinsă și consideră că a pierdut procesul din această cauză.

De asemenea, reclamantul a mai precizat că și avocata numiților V.G. și B.G. este rudă cu judecătoarea A.R.

Cu privire la faptele de corupție comise de această judecătoare, reclamantul nu a putut indica niciun fel de dovezi.

Întrucât în cauză nu există dovezi cu privire la pretinderea sau primirea de către A.R. a unor bunuri sau bani de la numiții V.G. sau B.G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Întrucât ar putea subzista însă infracțiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., cauza a fost disjunsă și trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări.

Prin rezoluția nr. 4386/253/2008 din 19 mai 2008 a Procurorului șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată la 08 aprilie 2008 în dosarul nr. 52/P/2008.

S-a reținut, în urma examinării actelor premergătoare aflate la dosarul nr. 52/P/2008, că aprecierea procurorului, în sensul că fapta de corupție sesizată de P.I. nu există, este întemeiată, întrucât s-a stabilit că sesizarea acestuia s-a fundamentat în mod exclusiv pe o supoziție de-a sa, în condițiile în care sus-numitul nu a putut furniza date concrete și nici indica probe în legătură cu împrejurările coruperii respectivului magistrat.

Prin plângerea adresată instanței, așa cum s-a arătat mai sus, petentul a solicitat audierea sa, efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a intimatei A.R.

Pe parcursul soluționării cauzei la instanță, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține oral plângerea sau pentru a solicita administrarea probatoriilor permise de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

Solicitarea petentului, privind audierea sa, inserată în plângerea depusă la dosarul cauzei, este inadmisibilă, întrucât conform art. 2781 alin. (7), „judecătorul soluționând plângerea, verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului dosarului și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, neimpunându-se admiterea plângerii formulată de petentul P.I.

S-a considerat că în mod corect prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, avându-se în vedere dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a împărtășit acest punct de vedere și s-a considerat că fapta de corupție invocată de petent nu există în materialitatea sa.

Astfel, actele premergătoare administrate în cauză nu pot confirma împrejurarea că intimata a comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Împrejurarea că intimata – în calitate de judecător – a făcut parte dintr-un complet de judecată de la Tribunalul Galați, pronunțând o decizie civilă (nr. 477 din 30 iunie 2003) nefavorabilă petentului nu poate conduce la concluzia că aceasta ar fi comis o faptă de corupție.

Având în vedere cele mai sus arătate, s-a considerat că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. b) și nici cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., neimpunându-se admiterea plângerii.

În concluzie, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P.I.

Se va menține soluția din rezoluția atacată nr. 52/P/2008 din 08 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Galați.

II. Împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul P.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatei A.R. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la dispozițiile art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de critica invocată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul P.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât prima instanță, prin conformare deplină la dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat plângerea petentului nominalizat împotriva rezoluției nr. 52/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați (menținută prin rezoluția nr. 4386/253/2008 din 19 mai 2008 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura centrală) pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa oricăror noi înscrisuri prezentate și a dispus, în mod legal și temeinic, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., respingerea plângerii sale ca nefondate.

În propriul demers analitic, se are în vedere de către Înalta Curte că, în esență, P.I. a susținut în cuprinsul sesizării și al declarației date la 07 aprilie 2008 că judecătorul A.R. (care a deținut calitatea de președinte al completului de judecată din cadrul Tribunalului Galați, învestit cu judecarea recursului declarat în cauza civilă având ca obiect acțiunea în revendicare a sus-numitului), s-ar fi aflat într-unul dintre cazurile de incompatibilitate, întrucât este în relații de rudenie cu numitul B.G. (parte în același dosar civil), precum și cu avocatul acestuia.

Din perspectiva aceste afirmații, P.I. a relatat că a formulat în respectiva cauză o cerere de recuzare a magistratului anterior menționat, dar solicitarea sa a fost respinsă, astfel că sus-numitul a sesizat că judecătorul A.R. a pronunțat o hotărâre nefavorabilă lui, pentru că ar fi primit foloase cu titlu de mită.

Ori, întrucât petentul P.I. nu a putut indica niciun fel de mijloace de probă pentru susținerea acuzelor sale referitoare la săvârșirea unei asemenea fapte de corupție.

În urma examinării actelor premergătoare aflate la dosarul nr. 52/P/2008, se constată că aprecierea procurorului, în sensul că fapta de corupție sesizată de P.I. nu există, este întemeiată, întrucât s-a stabilit că sesizarea acestuia s-a fundamentat în mod exclusiv pe o supoziție de-a sa, în condițiile în care sus-numitul nu a putut furniza date concrete și nici indica probe în legătură cu împrejurările coruperii respectivului magistrat.

Deosebit de acest aspect, procurorul a procedat în mod corect, prin disjungerea și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmând a fi verificate astfel susținerile petiționarului P.I. referitoare la o eventuală vătămare a intereselor sale legale, în raport cu neregularitățile invocate ca fiind constatate de către sus-numit.

Așa fiind, se conchide că în mod legal și temeinic, prin rezoluția atacată a procurorului menținută s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.R. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 13 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.