Retrial motion for absentia fraud conviction inadmissible due to lack of extradition
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of his request for a retrial and ordering him to pay 300 lei in judicial costs. The dispute concerned the admissibility of a motion for retrial under Article 5221 of the Code of Criminal Procedure, where the defendant argued he was illegally tried in absentia without proper citation or extradition efforts after being sentenced to 13 years in prison for aggravated fraud while abroad. The court ruled that the request was inadmissible because Article 5221 strictly limits the right to a retrial to individuals who have been extradited and subsequently convicted in absentia; since no extradition had taken place in this case, the statutory conditions were not met, rendering the procedural remedy unavailable regardless of the defendant's claims regarding domestic notification defects.
Legislator headnote
AI generatedart. 5221 C. proc. pen, art. 3859 alin. (1) C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Retrial motion for absentia fraud conviction inadmissible due to lack of extradition: S-a avut în vedere și faptul că nu există nicio contradicție între legea internă și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, iar dispozițiile art. 5221 au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 tocmai pentru a răspunde cerințelor de adaptare a procedurii interne la cerințele normelor internaționale.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Examinând recursul de față constată:
Prin sentința penală nr. 173/F din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a respins cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul S.M. și l-a obligat pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la 29 august 2009, condamnatul S.M. a solicitat, conform art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea cauzei cu motivarea că a fost condamnat în lipsă, fără a fi fost ascultat ca învinuit sau ca inculpat, fără a i se prezenta materialul de urmărire penală, că nu a cunoscut evoluția procesului, fiind reprezentat de un avocat din oficiu și în anul 2005, când a aflat de existența condamnării, s-a prezentat din proprie inițiativă pentru a executa pedeapsa.
Instanța a reținut că cererea este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea poate fi cerută numai de o persoană care a fost extrădată și condamnată în lipsă, iar în speță condamnatul nu a fost extrădat.
S-a mai reținut că susținerile condamnatului că nu a fost legal citat, deși se cunoștea că este plecat în străinătate, nu pot fi valorificate și examinate în cadrul procedurii prevăzute de art. 5221 C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 21/A din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Instanța de apel a reținut că soluția este legală și temeinică, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de lege, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că referitor la cel condamnat nu a existat o cerere de extrădare.
S-a avut în vedere și faptul că nu există nicio contradicție între legea internă și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, iar dispozițiile art. 5221 au fost introduse în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 tocmai pentru a răspunde cerințelor de adaptare a procedurii interne la cerințele normelor internaționale.
Condamnatul S.M. a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că se impune rejudecarea cauzei, întrucât a fost judecat în lipsă, nu a primit nicio citație, că nejustificat nu s-a făcut niciun demers de către autorități pentru a fi extrădat, că s-a reținut abuziv și ilegal în sarcina sa cauzarea unui prejudiciu de 9,5 miliarde lei, că nu a fost ascultat niciodată pe parcursul procesului.
Motivele de recurs invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute expres și limitativ de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., iar din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Se reține că, atâta timp cât condamnatul nu a fost extrădat, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca acesta să poată solicita, conform art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 519/2002 al Tribunalului Vâlcea în care a fost pronunțată sentința penală nr. 7 din 29 ianuarie 2003, rămasă definitivă, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.
Așa fiind, legal și temeinic cererea de rejudecare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 21/A din 5 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.