Continued validity of pre-trial detention for fraud and forgery: balancing proportionality against concrete public order danger

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2202/95/2009, a dispus în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților M.Z.Ș.A., B.C. și U.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.

S-a mai reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire, metodele folosite dar și de aspectele ce țin de persoana inculpaților, care nu sunt la primul conflict cu legea penală, fiind condamnați pentru fapte de același gen, precum și de rezonanța negativă din colectivitate cauzată de judecarea inculpaților în stare de libertate, fiind acuzați de săvârșirea unor fapte de înșelăciune.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații M.Z.Ș.A., B.C. și U.T., solicitând, în esență, punerea lor în libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului, se reține că prin Rechizitoriul nr. 784/P/2008 din 26 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, recurenții inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5), C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constând în aceea că, în perioada mai - iulie 2007, prin folosirea de nume și calități mincinoase, au indus în eroare SC C.P.C. SRL Slatina, SC V.C. SRL Focșani, SC S. SRL Tâmăveni, SC L.P. SRL și SC E. SRL Cluj, producând un prejudiciu total de 222.435 lei, întrucât au folosit instrumente de plată fără acoperire.

Totodată s-a reținut că la 21 octombrie 2008, coinculpatul l.L. a achiziționat în sistem leasing de la SC A.L.I.F.N. București, un finisor de asfalt D.S. și un mini-excavator în valoare totală de 403.764 euro.

La data de 20 noiembrie 2008, finisorul de asfalt a fost transportat la Craiova și ulterior la Băile Herculane, unde a fost vândut către SC S.C. SRL Băile Herculane, cu suma de 467.313 lei, tranzacția fiind realizată de inculpații B.C. și U.T.

Prin sentința penală nr. 286 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj i-a condamnat pe inculpații M.Z.Ș.A. la 10 ani închisoare, B.C. la 14 ani închisoare și U.T. la 12 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații M.Z.Ș.A., B.C. și U.T., fază procesuală în care, după cum s-a menționat, Curtea de Apel Craiova procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut această măsură.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.

În cauză, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, la data de 11 noiembrie 2008 pentru inculpatul M.Z.Ș.A: și la 13 ianuarie 2009 pentru inculpații B.C. și U.T., l-a constituit art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care lege prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului de săvârșire a infracțiunilor și gravității acestora.

Așadar, înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În mod corect a reținut instanța de apel că și în prezent se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a recurenților inculpați.

Înalta Curte apreciază că aceste temeiuri continuă să existe, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite de recurenți, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar prezenta pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptelor, prin modalitatea în care se reține că ar fi fost comise.

Nu în ultimul rând, în cauză, se constată existența probelor de natură să contureze presupunerea rezonabilă a participării inculpaților M.Z.Ș.A., B.C. și U.T. la săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați și condamnați, în primă instanță.

Împrejurarea că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, hotărâre care nu este definitivă, nu aduce atingere principiului de nevinovăție, limitarea libertății persoanei, în speță, încadrându-se în prevederile legale.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații M.Z.Ș.A., B.C. și U.T. au fost inițial reținuți în vederea aducerii în fata autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune(lit. c)).

În consecință, în raport de pericolul social concret al faptelor presupus săvârșite de inculpați, înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.Z.Ș.A., B.C. și U.T. împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2202/95/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.