Ethnic displacement benefits: whether a child born after parents' expulsion qualifies as a displaced person
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's decision to annul the administrative decision and order the recognition of the claimant's status as a beneficiary of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), thereby establishing that the claimant prevailed. The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying refugee/displaced person status to an individual born in October 1940, one month after their parents were ethnically expelled from their hometown in September 1940; the key factual issue was whether a child born during the period of their parents' ethnic displacement qualifies for the same benefits as the displaced parents. The Court held that the claimant suffered the same deprivation and hardships as the parents from birth until the family's return in 1945, thus falling within the scope of Article 1(1)(c) of Government Ordinance No. 105/1999, and rejected the administrator’s argument that the individual lacked the status of a displaced person simply because they were not yet born at the time of the initial expulsion.
Legislator headnote
AI generatedart.14 din Legea nr.29/1990; Ethnic displacement benefits: whether a child born after parents' expulsion qualifies as a displaced person: De aceea, Curtea consideră că intimatul se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.376/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și intimatul reclamant D.I.
Procedura completă.
S-a referit, de către magistratul asistent, că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 5.06.2002, reclamantul D.I. a contestat hotărârea nr.1214 din 16.04.2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că, chiar dacă s-a născut după expulzarea părinților săi, din S., pe motive etnice, și stabilirea în localitatea T., pe perioada refugiului a avut aceleași greutăți ca și părinții săi.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.376/CA din 24 iunie 2002 a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța reține că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut ca părinții lor, suferind persecuții din motive etnice de la data nașterii și până la data retrocedării pământului românesc și că precizările Casei Naționale de Pensii nu au caracter normativ și contravin legii.
Mai reține că reclamantul a suferit împreună cu părinții săi de efectele strămutării din localitatea de domiciliu a acestora, într-o altă localitate.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că reclamantul nu poate beneficia de calitatea de strămutat pentru că nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Recurenta nu contestă faptul că părinții reclamantului – intimat au fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administrația maghiară și să se refugieze în teritoriile aflate la acea dată sub administrarea statului român.
De altfel, cu declarația autentificată dată de martorii B.P. și F.A. și cu hotărârea nr.1713 din 14.05.2002, intimatul a făcut dovada că familia sa a fost expulzată din orașul Salonta, în luna septembrie 1940, din motive etnice și că au revenit în această localitate în primăvara anului 1945.
Chiar dacă intimatul s-a născut la 1 octombrie 1940, la foarte scurt timp după ce părinții săi s-au refugiat în teritoriile aflate la acea dată sub administrația statului român, el a suferit aceleași privațiuni ca și părinții și frații săi, până la data la care au revenit împreună la fostul domiciliu al acestora.
Recurenta nu contestă că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu nu ar fi o modalitate de persecuție etnică, dar susține că intimatul nu poate beneficia de statutul de strămutat sau de refugiat pentru că nu era născut la data strămutării părinților săi și din acest motiv nu a avut un alt domiciliu decât cel în care s-a născut.
Insă, chiar dacă nu era născut la data strămutării părinților, intimatul a întâmpinat aceleași greutăți ca și aceștia în toată perioada cuprinsă între data nașterii sale și cea a reîntoarcerii în localitatea în care părinții săi au locuit înaintea strămutării din motive etnice.
De aceea, Curtea consideră că intimatul se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Astfel fiind, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 și art.299 și următoarele din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.376/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.